Astmul bronşic la copii. Interviu cu specialistul Liliana Vişnevschi

Astmul bronşic la copii. Interviu cu specialistul Liliana Vişnevschi

29 April, 2016

Boala cronică este o stare care se repetă periodic şi care ne poate supăra întreaga viaţă. Părinţii ai căror copii suferă de astfel de boli trebuie să meargă regulat la medic. Dacă însă în familie există o predispoziţie genetică spre o anumită boală, este mai bine să fiţi cât mai informaţi şi pregătiţi. Prevenit înseamnă înarmat – această afirmaţie se referă şi la astmul bronşic.

Astmul bronşic este o boală care împiedică respiraţia normală, pentru că din cauza inflamaţiei, edemului şi formării de spută căile respiratorii care duc spre plămâni se îngustează. Astmul bronşic este cea mai răspândită maladie cronică la copii. În general, această patologie afectează aproximativ 235 milioane de persoane din întreaga lume. Conform datelor oficiale, în Moldova sunt înregistraţi peste 8000 de bolnavi cu astm, dintre care 1480 sunt copii. Despre cauzele apariţiei astmului, metodele de diagnosticare şi tratament ne-a vorbit medicul pediatru-pneumolog de categorie superioară Liliana Vişnevschi, Medpark. 

Liliana, de unde apare, la un copil parcă sănătos, astmul bronşic?

Să începem din fragedă copilărie. În această perioadă tot felul de alergeni şi agenţi catalizatori pătrund în organism prin intermediul tractului gastrointestinal. La copiii mai mari predomină polinozele. Cea mai răspândită cauză a apariţiei astmului bronşic este reacţia patologică la praful din casă, la polen, la anumite medicamente sau produse alimentare.

Spasmele bronhiilor pot fi provocate şi de acarienii microscopici care trăiesc în locuinţe. Aceştia se înmulţesc în covoare, jucării moi şi lenjeria de pat. Episoadele de acutizare pot fi provocate de prezenţa pufului şi a penelor în plapome, pilote, perne, precum şi de prezenţa mucegaiului în încăperi umede. Nu trebuie să ignorăm nici astfel de alergeni ca lâna, saliva, hrana uscată pentru animalele de companie. Cauzele principale de apariţie a astmului sunt:

Ereditatea. În cazul în care unul dintre părinţi suferă de astm bronşic, probabilitatea apariţiei astmului la copii constituie 30%, iar dacă şi mama, şi tata sunt astmatici, atunci copilul moşteneşte această problemă în 70% dintre cazuri. Dacă cineva din familie suferă de boli alergice, cum ar fi dermatita atopică, alergiile alimentare şi la medicamente, rinita alergică, aceasta este deja o precondiție pentru apariția astmului.
Factorul ecologic. Este vorba aici despre aerul îmbibat cu substanţe nocive, inhalarea gazelor de eşapament, locuitul lângă uzine şi fabrici. Foarte des, din cauza dereglărilor imunitare, acest factor este un catalizator al apariţiei astmului.
Un alt factor este fumatul pasiv, deoarece fumul de ţigară este un alergen destul de puternic. Aşa că dacă unul dintre părinţi fumează, copilul este supus unui risc major de apariţie a astmului.
Putem spune cu exactitate că viruşii, bacteriile care afectează organele respiratorii sunt şi ei o cauză a apariţiei astmului. Bronşitele obstructive repetate, gripele şi răcelile contribuie la pătrunderea alergenilor în pereţii arborelui bronşic şi devin o cauză a astmului.
Un rol aparte joacă aşa-numiţii „factori de acţiune fizică asupra organismului”: de la supraîncălzire la efort fizic disproporţionat, în urma cărora copilul poate avea crize de sufocare. 
Atacul de astm poate fi un rezultat al stresului suportat de copil.
O formă aparte este astmul aspirinic - astmul cu intoleranţă la aspirină, care se manifestă prin crize de sufocare după administrarea aspirinei (acidului acetilsalicilic), un preparat contraindicat copiilor.

Care sunt simptomele astmului?

De regulă, debutul bolii decurge discret, manifestându-se doar prin dermatită atopică, imposibil de tratat. Deseori astmul apare la copii de până la 5 ani, iar băieţii se îmbolnăvesc mai des decât fetiţele.

Astmul are particularităţile sale specifice, printre care: persistenţa unei tuse uscate, în special noaptea, tuse după efort fizic, crize de sufocare. Astfel de crize se manifestă şi pe fundalul virozelor. La început apar probleme de respiraţie, iar apoi tusea se complică. Mai târziu apar crize dese de respiraţie dificilă şi șuierătoare, nelegate de boli de etiologie virală: în caz de contact cu animale de companie, efort fizic, în apropierea plantelor cu miros puternic, precum şi la schimbul de temperatură. Inspiraţia devine scurtă şi nu asigură un aflux suficient de oxigen.

După un acces îndelungat de tuse apar dureri în zona inferioară a cutiei toracice, din cauza suprasolicitării diafragmei. Un astfel de acces durează destul de mult: de la 2 minute până la 2 ore. La început tusea este uscată, anevoioasă şi aspră, după care se poate produce eliminarea sputei umede.

Există şi o varietate mai puţin tipică de astm – manifestată doar prin tuse, fără alte simptome caracteristice ale diagnozei clasice. Aceasta înseamnă că accesele de sufocare lipsesc, iar dintre simptome este prezentă doar tusea severă cu spută vâscoasă, în special pe timp de noapte. Copiii de vârstă mai mare se plâng de lipsa aerului. Acest tip de acces se dezvoltă vertiginos, imediat după contactul cu agentul alergen. Uneori înainte de criză, unii copii prezintă anumite semne: guturai, prurit în gât, tuse, erupţii cutanate însoţite de mâncărimi. Iritabilitatea, somnolenţa sau anxietatea sunt şi ele variante de semne prealabile.

Conform căror indicatori se pune diagnosticul de astm bronşic?

Un diagnostic corect de astm bronşic la copii şi tratamentul început la timp asigură succesul în lupta cu boala. La stabilirea diagnosticului, medicul verifică simptomele clinice despre care am vorbit mai sus. După un control medical şi o evaluare a stării copilului, medicul prescrie investigaţiile necesare: analiza generală a sângelui pentru determinarea nivelului de IgE, probele alergologice, probele funcţionale ale plămânilor, electrocardiograma, iar la necesitate şi roentgenografia cavităţii toracice.

Ce tratament se prescrie copiilor cu astm bronşic?

În medie 55% dintre simptomele acestei boli la copii dispar în decursul a 10 ani de la debutul maladiei. O etapă importantă şi serioasă în tratamentul astmului bronşic este identificarea sursei reacţiei alergice şi excluderea factorilor excitanţi.

În tratamentul astmului se evidenţiază grade de boală de la uşoare la foarte severe, care necesită spitalizare, uneori chiar în condiţii de reanimare. În cazul unor forme mai uşoare ale bolii, deschideţi geamurile, administraţi copilului medicamentele prescrise de medic şi daţi-i să bea ceva cald. În condiţii casnice, copiii care suferă de astm bronşic pot utiliza un dispozitiv numit peak-flow-metru, care măsoară volumul expirator de vârf.

Peak-flow-metrul este un dispozitiv portabil, care măsoară volumul de aer ce iese din plămâni la un expir rapid şi forţat (debitul expirator de vârf, PEF) şi se măsoară în litri/minut. Scăderea PEF poate preceda cu ore sau chiar zile simptomele crizei de astm, astfel încât se consideră că poate prevesti înrăutăţirea astmului.

Pentru reducerea şi controlul proceselor inflamatorii din bronhii medicul poate prescrie preparate medicamentoase, bronholitice şi hormoni. Acest tratament conduce la îmbunătăţirea funcționării şi normalizarea bronhiilor inflamate, precum şi previne dezvoltarea unei forme mai severe de boală. Preparatele principale pentru dilataţia bronhiilor sunt aerosolii. Acestea sunt prescrise doar de medic şi trebuie utilizate în dozele indicate de acesta.

În prezent sunt utilizate două grupe principale de preparate pentru tratamentul astmului bronşic. La acestea se referă medicamentele simptomatice şi cele de bază. Acţiunea preparatelor simptomatice este orientată spre restabilirea obstrucţiei bronhice şi reducerea spasmului bronhic acut. În această grupă intră şi preparatele „de urgenţă”, pentru uşurarea crizelor de sufocare. Acestea sunt folosite la necesitate.

Grupul de medicamente de bază are acţiune antiinflamatoare şi supresoare a inflamaţiei alergice în bronhii. Din acest grup fac parte: hormonii glucocorticoizi, cromonele, preparatele antileucotriene. Preparatele terapiei de bază pentru etapa îndelungată de profilaxie şi în caz de agravare a astmului. Vreau să subliniez de la bun început că ele nu au o acţiune rapidă şi momentană, însă acţionează asupra cauzei de bază a simptomelor bolii, la care se referă inflamaţia bronhiilor. Prin scăderea și suprimarea inflamației în bronhii, aceste medicamente reduc frecvența și intensitatea atacurilor, făcându-le să dispară treptat.

Reţineți: În caz de inflamație cronică a bronhiilor, administrarea medicamentelor antiinflamatorii trebuie să fie îndelungată, iar efectul lor se va manifesta lent și treptat, în decurs de 2-3 săptămâni.

Există vreo particularitate în alimentaţia copiilor bolnavi de astm bronşic?

Copilul astmatic trebuie să mănânce dietetic. Meniul ar trebui să includă:

  • supe de legume cu crupe, pregătite pe al doilea bulion de carne de vită;
  • carne de iepure, carne de vită macră, numai fierte sau gătite la abur;
  • ulei de floarea-soarelui, ulei de măsline, unt;
  • orez, hrișcă, fulgi de ovăz;
  • cartofi fierți;
  • fructe și legume proaspete exclusiv verzi;
  • produse din lapte fermentat cu termen de păstrare de cel mult o zi;
  • numai pâine albă.

Sunt contraindicate:

  • produsele de cofetărie și produsele de patiserie;
  • zahărul, mierea, ciocolata;
  • fructele citrice, căpșunile, zmeura;
  • ouăle, peștele;
  • conservele.

Povestiţi-ne despre profilaxia astmului bronşic

Unul dintre cei mai importanţi alergeni respiratorii pentru copii sunt acarienii. Este important să se efectueze curăţenia zilnică umedă în casă, cu folosirea unui aspirator cu sistem de filtrare de înaltă eficiență. Dacă aveți un copil astmatic în casă, nu folosiți odorizante, spray-uri. Acest lucru poate duce la sufocare. Ar fi bine să renunţaţi şi la animalele de companie, pentru că blana lor poate fi alergenică. Se recomandă limitarea numărului de plante de interior, deoarece în solul umed al acestora se pot dezvolta ciupercile de mucegai. Renunţaţi la pernele cu pene în favoarea celor de silicon sau sintepon.

În ceea ce privește infecțiile, copilul trebuie protejat, pe cât posibil, de viroze, răceli, gripe şi alte boli ale tractului respirator. Este mai bine să evităm contactul cu copiii bolnavi, chiar dacă este vorba de o simplă răceală. În cazul în care copilul dumneavoastră s-a infectat totuşi, nu încercaţi să îl trataţi singuri. Trebuie să consultaţi imediat un medic pneumolog, pentru că medicamentele pentru copiii cu astm bronşic sunt selectate individual. Recomand efectuarea măsurilor de profilaxie a virozelor şi gripelor, atât în cazul copiilor bolnavi, cât şi în cazul copiilor sănătoşi, prin intermediul vaccinării.

Nu fumaţi în apropierea copiilor, fumatul pasiv influenţează negativ asupra stării de sănătate a copiilor, în special a celor cu patologii ale sistemului respirator. După o ţigară fumată, respiraţia fumătorului elimină substanţe nicotinice încă timp de 4-6 ore.

Când şi la ce medic trebuie să ne adresăm dacă descoperim simptome asemănătoare celor de astm bronşic?

Dacă aţi observat la copil semne de respiraţie dificilă, trebuie să mergeţi imediat la un consult la pediatru. Acesta va decide la ce medic trebuie să mergeţi în continuare. De regulă, aveți nevoie de un alergolog sau un pneumolog. Poate fi necesară, de asemenea, consultarea unor specialişti în kinetoterapie, otorinolaringologie, stomatologie.

Cauzele apariţiei şi dezvoltării astmului bronşic nu au fost încă suficient studiate, deşi vorbim despre o boală destul de răspândită. Creșterea semnificativă a numărului de bolnavi de astm în întreaga lume a devenit o adevărată provocare pentru medicina modernă.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, în prezent, în lume există peste 300 milioane de bolnavi de astm, iar până în 2025 numărul acestora va ajunge la 400 milioane.

Sursa: www.mamaplus.md