Ghidul pacientului cu scolioză

Ghidul pacientului cu scolioză

21 November, 2016

SCOLIOZA

Problemele de spate precum scolioza sau cifoza se întâlnesc cel mai frecvent la copii. Pe măsură ce copilul crește, acestea pot evolua și atunci este necesară apelarea la diverse tratamente.

CE ÎNSEAMNĂ SCOLIOZA?

Scolioza este o curbare laterală patologică a coloanei vertebrale. La radiografie coloana vertebrală a unei persoane cu scolioza arată mai mult ca un „S” sau „C”, decât ca o linie dreaptă. Aceste curbe pot face umerii, coapsele și talia persoanei inegale. În scolioză coloana vertebrală poate fi răsucită, un omoplat poate fi mai proeminent decât celălalt sau mușchii trunchiului sunt mai evidențiați în unele locuri.

Scolioza nu este cauzată de transportarea unor obiecte grele, sport, poziție incorectă sau lungimea anormală a picioarelor din adolescență. De fapt, în mai mult de 80 la suta din cazurile de scolioză, cauza nu este cunoscută. Astfel de cazuri sunt denumite idiopatice (cauză nedeterminată) și sunt cel mai frecvent întâlnite la fete în adolescență.

  • Scolioza idiopatică infantilă se întâlnește la copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 3 ani.
  • Scolioza idiopatică juvenilă se întâlnește la copii cu vârsta cuprinsă între 4 și 10 ani.
  • Scolioza idiopatică adolescentină se întâlnește la adolescenți cu vârsta cuprinsă  între 11 și 18 ani.
  • Scolioza idiopatică la adulți se întâlnește la pacienți cu vârsta de peste 18 ani.

Mai rar scolioza se poate dezvolta la pacienți și în alte condiții.

  • Scolioza neuromusculară este asociată cu boli cum ar fi paralizia cerebrală (CP), atrofia musculară spinală (SMA), sindromul Angelman, malformația Arnold-Chiari sau traumatisme la nivelul măduvei spinării.
  • Scolioza sindromică, legată de alte boli:
  • Tulburări miopatice, cum ar fi distrofia musculară, poliomielita, artrogripoza sau spina bifida;
  • Boli ale țesutului conjunctiv (sindromul Marfan și Ehlers-Danlos);
  • Factori genetici (osteocondrodistrofia [nanism], sindromul Noonan, neurofibromatoza), precum și anumite sindroame legate de mai multe malformații congenitale, cum ar fi sindromul VATER.

EVALUAREA: CUM DEPISTĂM SCOLIOZA?

Medicii pot depista scolioza prin efectuarea unui examen fizic al spatelui:

  • Stați într-o poziție relaxată, cu brațele lângă corp, iar medicul vă examinează din spate pentru a depista curburi ale coloanei vertebrale, asimetria omoplaților, asimetrie și orice schimbare a trunchiului.
  • De asemenea, medical poate să vă îndoaie pentru a vedea rotirea coloanei vertebrale; scolioza poate crea o proeminență în spate, în coastele superioare  sau în regiunea taliei în partea jos a spatelui.
  • În cazul în care se suspectează scolioză în urma acestei examinări simple, medicul va efectua examinarea cu ajutorul razelor X a întregii coloanei vertebrale de la gât la pelvis.
  • În cazul în care scolioza este depistată, medicul va măsura curbele coloanei vertebrale, pentru a vă oferi un număr care indică gradul de deviere a acesteia, pentru a vă ajuta la descrierea scoliozei.
  • Odată ce prezența scoliozei este confirmată, medicul va discuta opțiunile de tratament cu pacientul sau îi va recomanda un specialist în acest domeniu. Opțiunile de tratament pot include:
  • Monitorizarea curburii (în unele cazuri și kinetoterapie), atât timp cât rămâne minimă;
  • Purtarea corsetelor pentru a încerca să oprească progresia curburilor;
  • Intervențiile chirurgicale pentru pacienții cu curbe majore, care cauzează disconfort sau alte probleme de sănătate.

Scolioza cu debut precoce (EOS - Early Onset Scoliosis)

Societatea Cercetărilor Scoliozei a publicat o declarație consens cu privire la manifestările EOS (Diformităţile coloanei vertebrale 3 (2015) p.107):

EOS se referă la deformarea coloanei vertebrale, care este întâlnită la pacienți cu vârsta de până la 10 ani.

Cauzele sunt diferite:

  • Idiopatice – curbe pentru care nu există nicio cauză aparentă.
  • Congenitale – dezvoltarea incorectă a vertebrelor în uter. Este uneori asociată cu tulburări cardiace și renale. Evaluarea poate include investigații ale inimii și rinichilor.
  • Neuromusculare – la copii cu tulburări neuromusculare, inclusiv atrofie musculară spinală, paralizie cerebrală, spina bifida sau leziunei ale creierului și coloanei vertebrale.
  • Sindromică – anumite sindroame, cum ar fi Marfan, Ehlers-Danlos și alte tulburări ale țesutului conjunctiv, precum neurofibromatoza, Prader-Willi și multe displazii osoase pot fi asociate cu EOS.

Prognoza

EOS, în funcție de gravitatea acesteia, pot fi asociate cu  problemele inimii și ale plămânilor în copilărie și se pot agrava cu vârsta. Pacienții netratați au un risc crescut de deces precoce din cauza bolilor de inima și plămâni. Prognosticul va depinde de tulburări sau comorbidități. Sindromul de insuficientă toracică (TIS) este folosit pentru a descrie potențialul coloanei vertebrale și problemele pulmonare.

  • Probabilitatea progresului: MPS idiopatice cu curbe mai mari de 30-35 de grade.
  • Probabilitatea de a se trata fără tratament: la copiii cu vârste sub 2 ani, cu curbe idiopatice infantile mai mici de 35 de grade.

METODE DE DIAGNOSTIC A SCOLIOZEI

  • Radiografia este suficientă pentru a stabili diagnosticul manifestării precoce a scoliozei 
  • RMN poate fi prescris doar pentru anumiți pacienți cu MPS.
  • TC este cea mai eficientă metodă pentru a vizualiza anatomia osoasă în scolioza congenitală, și deseori este utilă pentru planificarea intervenției  chirurgicale, dar trebuie cântărite riscurile de iradiere la copiii mici.

De ce este necesar tratamentul scoliozei?

  • Minimizează deformarea spinării pe durata vieții pacientului.
  • Maximizează funcția pulmonară pe toată durata vieții.
  • Minimizează gravitate oricărei fuziuni vertebrale.
  • Maximizează deplasarea pieptului și a coloanei vertebrale.
  • Minimizează complicațiile, procedurile, internările și povara pentru familie.
  • Se ia în considerare dezvoltarea generală a copilului.

METODE DE TRATAMENT

Monitorizarea

Comportamentul curbei poate fi monitorizat prin repetate vizite la medic și examinări cu raze X pe parcursul agravării sau progresiei scoliozei. În cazul în care curba progresează, poate fi necesar tratamentul. 

Corset de fixare/bandaj

Fixarea spatelui permite o creștere normală și, în același timp, minimizează creșterea scoliozei. Necesitatea unei intervenții chirurgicale în unele cazuri poate fi evitată. Fixarea sau bandarea în cazul scoliozei rareori este eficientă, dar unii totuși cred că ea poate fi folositoare.

  • Fixarea este prescrisă în funcție de flexibilitatea curbei determinată radiografie. Dacă radiografia arată că curba este rigidă și nu se corectează (nu devine mai mică), în acest caz corsetul nu va fi util. Rareori corsetul corectează scolioza, în schimb fixarea acesteia permite copilului sa crească, înainte de a suporta o intervenție chirurgicală. Scopul corsetului este de a încetini progresia inevitabilă a curburii, nu de a o corecta.
  • Anestezia de obicei este necesară pentru bandajarea la copii. Corsetul de fixare a demonstrat că în unele cazuri el corectează curba, în special la copiii mici și cei cu curburi mai mici. Fixarea este folosită pentru a încetini progresia curburii și și a întârzia necesitatea intervenției chirurgicale în mai multe cazuri de manifestare precoce a scoliozei.
  • Manipulările, terapia fizică sau exercițiile fizice nu și-au demonstrat influența asupra deformării spinării la pacienții cu MPS.

Pacienții tratați cu bandaj/corset de fixare. Orificii sunt tăiate de-a lungul pieptului si abdomenului pentru a permite pacientului să mănânce și să aibă o respirație normală. Benzile pentru umăr sunt opționale.

Intervenția chirurgicală

Chirurgia este în general recomandată în cazul în care corsetul sau tratamentul cu bandaje nu reușește să limiteze progresia scoliozei. Dilema cu care se confruntă chirurgii este modul de a opri progresia unei curbe, fără a afecta în mod negativ creșterea viitoare. Diferite intervenții chirurgicale sunt destinate să urmeze principiile tratamentului MPS, permițând coloanei vertebrale și plămânilor să crească, dar în același timp să controleze deformarea lor. În general, acest tip de intervenții chirurgicale pot fi împărțite în diferite categorii: bazate pe distragere, creștere ghidată și bazate pe compresie.

SCOLIOZA IDIOPATICĂ ÎN ADOLESCENȚĂ (AIS - Adolescent Idiopatic Scoliosis)

De multe ori părinții sunt surprinși să afle că copilul lor are scolioză idiopatică adolescentină. Pentru că debutul AIS este legat de vârstă, copilul poate trece una sau mai multe evaluări ale scolioze pe parcursul anilor. Vestea bună este că acum cercetările cauzei acestei boli sunt mai robuste decât oricând și există un interes clinic tot mai mare în rândul medicilor care doresc să vă ajute să gestionați cu succes boala copilului.

Ce înseamnă AIS?

AIS este cel mai des întâlnit tip de scolioză, el afectează copiii cu vârsta cuprinsă între 10 și 18 ani; se întâlnnește la 4 din 100 de adolescenți. În general curbele AIS progresează în timpul creșterii rapide a pacientului. În timp ce cele mai multe curbe își încetinesc semnifictiv progresia odată cu maturitatea scheletului, unele, mai ales curbele mai mari de 60, continuă să progreseze în adolescență. Există mai multe teorii cu privire la cauzele AIS, inclusiv dezechilibrul hormonal, creșterea asimetrică și dezechilibrul muscular. Deși cauza AIS rămâne evazivă, există metode de estimare a riscului de progresie a curbei și metode bune de tratament.

Conexiuni genetice

„Idiopatică” înseamnă că nu are cauze identificabile, deși se desfășoară cercetări semnificative, inclusiv care studiază baza genetică a scoliozei. Aproximativ 30% dintre pacienții cu AIS au în familie scolioză, ceea ce ar indica o legătură genetică. Membrii Societății Cercetărilor Scoliozei lucrează asupra identificării genelor care provoacă AIS, aceste cunoștințe continuă să se extindă într-un ritm rapid. Un test de screening genetic, numit ScoliScore™, este disponibil drept supliment la informațiile clinice și radiografii, pentru a determina riscul de progresie AIS.

Simptome

Pacienții cu AIS nu au de obicei dureri sau anomalii neurologice (cum ar fi slăbiciunea) și prezintă un aspect normal, atunci când este privit din lateral. Cu toate acestea, mai multe simptome vizibile sunt asociate cu AIS:

  • Coasta „cocoașă” – o proeminență pe spate, cauzată de aspectul de rotație al scoliozei, este semnul cel mai vizibil al scoliozei.
  • Asimetria umărului este indicată atunci când un umăr pare mai mare decât celălalt.
  • „Înclinarea” trunchiului – modificarea poziției corpului spre dreapta sau spre stânga, apare în special atunci când există o singură curbă toracică (pe piept) sau pe partea lombară (partea inferioara a spatelui) a coloanei vertebrale, a  doua curbă ajută la echilibrarea pacientului. Acest lucru se evidențiază ca o  asimetrie a taliei, în care un șold pare să fie mai mare decât celălalt și, ca rezultat, un picior este mai lung decât celălalt.

Durerile spatelui inferior

Atunci când scolioza începe în adolescență, la pacienți de multe ori se observă dureri de spate, de obicei în partea inferioară. Cu toate acestea, consensul medical general a stabilit că durerile de spate nu sunt cauzele scoliozei în adolescență. O mare parte din populația preadolescentă și adolescentă au dureri de spate ca urmare a participării la activități sportive, fără a avea o rezistență și o flexibilitate adecvată a abdomenului, spatelui și tendoanelor. De asemenea, curbura coloanei vertebrale rareori presează organele interne, cum ar fi plămânii și inima, sau cauzează dificultăți de respirație. În cazul în care apar aceste simptome, evaluarea și testarea suplimentară este strict necesară.

DIAGNOSTICUL

Examinarea posturii 

În cabinetul medical scolioza este evaluată prin observarea posturii pacientului la 360º. Examinatorul verifică pentru a se asigura că gâtul, capul și pelvisului sunt pe linia mediană, evaluează simetria corpului: umeri, omoplați, picioare, brațe, șolduri și altele.

Examinarea coloanei

După ce a fost dat un istoric complet al pacientului, el va fi evaluat pe baza următoarelor măsuri:

  • Încercare de îndoire înainte cu un inclinometru, care ajută medicul să înțeleagă mai bine gradul de asimetrie a trunchiului.
  • Evaluarea laxicității ligamentului pentru depistarea afecțiunilor țesutului conjunctiv.
  • Evaluarea neurologică.

Examinarea imagistică

Radiografia

Scolioza poate fi depistată prin radiografie, care poate include radiografia întregii coloanei vertebrale, văzută din spate, dar și din lateral. Scutul de plumb protejează pacientul, în același timp îi permite imagistului să primească o imagine clară a coloanei vertebrale. Medicul dumneavoastră va putea să măsoare radiografia pentru a determina magnitudinea curbei, care se măsoară în grade folosind metoda Cobb. Coloana vertebrală dreaptă are o curbă de 0º, orice curbă mai mare de 10º este considerată scolioză. Între 0º and 10º este considerată „asimetrie posturală”, ceea ce nu este scolioză adevărată. Modul în care un pacient stă în momentul radiografiei sau mulți alți factori pot provoca o mică curbură. Radiografia laterală este folosită pentru a determina cifoza toracică, precum și lordoza lombară.

Radiografia adițională

Radiografia suplimentară poate fi efectuată pentru a determina flexibilitatea curburii. Radiografia poate fi făcută în cazul în care pacientul este pus pe masă și este aplecat spre dreapta și apoi spre stânga. Pacientul este luat de brațe și picioare apoi este tras pentru a întinde coloana vertebrală.

Examinarea RMN

Imagistica prin Rezonantă Magnetică în examinarea coloanei vertebrale nu este utilizată de obicei pentru pacienții AIS. RMN este de obicei recomandat dacă medicul constată unele anomalii neurologice subtileîn urma examinării fizice sau dacă aveți dureri mari. Probabilitatea ca RMN să indice ceva anormal este foarte mică.

Măsurarea potențialului de creștere

Din moment ce curbele scoliozei se măresc în timpul creșterii rapide, potențialul de creștere este evaluat luând în considerare vârsta pacientului, dacă pacienta femeie a avut prima menstruație, precum și parametrii radiografiei. În general, fetele cresc până la 14 ani, în timp ce băieții cresc până la vârsta de 16 ani. Fetele cresc foarte repede până la primul lor ciclu menstrual, iar apoi creșterea lor se încetinește. Adolescentele continuă să crească până la aproximativ 2 ani de la primul lor ciclu menstrual. Radiografiile coloanei vertebrale, a pelvisului și a mâinii/încheieturii mâinii sunt folosite pentru a determina creșterea. Sistemul de evaluare Risser este utilizat pentru a determina maturizarea scheletică a unui copil (în dependență de osificarea marginii superioare a aripei iliace) și cât de mult va mai dura creșterea coloanei vertebrale. Sistemul Risser măsoară maturitatea scheletică a copilului pe o scară de la 0 până la 5. Pacienții al cărui Risser este între 0 și 1 sunt în creștere rapidă, în timp ce pacienții care au între 4 și 5 s-au oprit în creștere. În general, pacienții care sunt tratați în clinici pentru scolioză vor fi măsurați la fiecare vizită, pentru a determina potențialul lor de creștere.

OPȚIUNI DE TRATAMENT

Tratamentul AIS se bazează pe riscul de progresie a curbei și se încadrează în trei categorii principale: monitorizare, fixare și intervenție chirurgicală.

Monitorizarea 

Monitorizarea este utilizată pentru pacienții ale căror curbe sunt mai mici de 25-30º și încă sunt în creștere sau pentru curbe mai mici de 45º, la pacienți care nu mai cresc. Chirurgii verifică scolioza la fiecare câțiva ani după ce pacientul nu mai crește, ca să se asigure că la maturitate boala nu progresează. Pacienții AIS cu curbe mai mari de 50° la vârsta adultă sunt susceptibili de creștere la o rată de 0,5° la 2° pe an. Din aceste motive, specialiștii în scolioză trebuie să monitorizeze curbele la acești pacienți la maturitate.

Corsetul funcționează!

Scopul corsetului în scolioză este de a stopa progresia lentă a curbei, scopul final fiind de a evita o intervenție chirurgicală de fuziune vertebrală. De-a lungul anilor proiectarea corsetelor de scolioză a evoluat, având ca rezultat o eficiență mai mare, cu un profil mai mic. Un studiu publicat recent de US National Institutes of Health oferă dovezi puternice despre efectele corsetului în progresia curbei. Dintre pacienții care au purtat un corset, 75% au avut curbe care nu au progresat la 50°, care constituie pragul pentru o intervenție chirurgicală la maturizarea scheletică. Doar 42% dintre pacienți care nu au purtat corset nu au fost considerați candidați pentru intervenții chirurgicale.

Purtare îndelungată, rezultate mai bune 

Studiul  BrAIST a folosit senzorii de temperatură din corsete pentru a monitoriza utilizarea acestora. Rezultatele au arătat ca perioada de purtare a corsetului este corelată cu eficiența acestuia; pacienții care au purtat corsete mai puțin de 6 ore pe zi, au aproximativ aceeași rata de succes ca și acei pacienți care nu le-au purtat deloc! Cei care purtau corsetele mai mult de 13 ore pe zi au avut o rată de succes de 90% sau mai mare.

Chirurgia

Tratamentul chirurgical este adesea recomandat pentru pacienții ale căror curbe sunt mai mari de 45° sau continuă să progreseze. Tratamentul chirurgical de fuziune utilizează implanturi metalice, care sunt atașate la nivelul coloanei vertebrale și apoi sunt conectate la o singură tijă sau două tije. Implanturile sunt folosite pentru a corecta coloana vertebrală și a o menține în poziția corectă, până când segmentele osoase vizate fuzionează. Scopul intervenției chirurgicale este:

  • De a împiedica progresia curbei;
  • De a obține o anumită corecție a curbei.

Intervenția chirurgicală poate fi realizată fie cu abordare posterioară sau anterioară :

  • Abordarea posterioară: o incizie care se face direct de-a lungul liniei mediane a spatelui. Această abordare este folosită cel mai des în tratamentul AIS și poate fi eficientă pentru toate tipurile de curbe.
  • Abordarea anterioară: o incizie similară se face prin fața coloanei vertebrale. Această abordare este o opțiune în cazurile în care este tratată o singură curbă toracică sau lombară.

Cronologia perioadei postoperatorii:

  • 3-6 zile: durata spitalizării;
  • 10-14 zile: majoritatea copiilor nu vor mai avea nevoie de medicamente contra durerii;
  • 3-4 săptămâni: pacientul poate efectua activitățile zilnice regulate;
  • 3-6 luni: în funcție de activitățile pacientului, activitatea deplină este permisă.

Tratamentele alternative

Tratamentele alternative pentru prevenirea progresiei curbei, cum ar fi medicina chiropractică și yoga nu au demonstrat nicio eficiență științifică în tratarea scoliozei. Oricum, acestea și alte metode pot oferi unele beneficii fizice pentru pacienți (de exemplu: întărirea organismului și ușurarea simptomelor). Exercițiile kinetoterapeutice specifice scoliozei sunt tot mai folosite, în colaborare cu corsetul de fixare în tratamentul scoliozei idiopatice progresive. Combinarea celor două metode poate oferi mai multe avantaje. Societatea Cercetătorilor Scoliozei sprijină studiile de cercetare pentru rolul exercițiilor fizice în tratamentul scoliozei.

Expunerea la radiație în scolioză

Mulți pacienți sunt preocupați de numeroasele expuneri la radiații, necesare în timpul tratamentului și monitorizării scoliozei. Expunerea la radiație a fost legată de unele tipuri de cancer, iar medicii și pacienții își doresc minimizarea oricărui risc. Din moment ce razele X reprezintă una dintre cele mai bune metode de a urmări evoluția curburii și de a determina necesitatea tratamentului, acestea sunt de multe ori o parte din îngrijirea pacientului cu scolioza. Din fericire, datorită tehnologiilor moderne, cantitatea de expunere la radiație poate fi redusă la minimum.

Sunt radiografiile atât de necesare?

În timpul unui examen fizic, medicul poate determina dacă pacientul are sau nu scolioză. Medicii pot utiliza un scoliometru pentru a determina rotația coloanei vertebrale, pot măsura indirect dimensiunile curburii. Deși nu este la fel de precisă ca radiografia, totuși este o metodă bună pentru a determina daca curbura pacientului se înrăutățește. Cu toate acestea, în multe cazuri radiografia este inevitabilă atunci când trebuie să se decidă dacă pacientul are nevoie de tratament, cum ar fi o intervenție chirurgicală sau un corset.

Când sunt recomandate radiografiile?

Pentru pacienții care au nevoie de radiografie, aparatele moderne și tehnologiile avansate de protecție asigură o expunere foarte mică țesutului mamar. Riscul de cancer la sân din cauza radiografiilor realizate în caz  de scolioză îi preocupă pe majoritatea medicilor. Prin menținerea numărului de radiografii la un nivel minim (doar de câteva ori pe an) și folosind scuturi de plumb pentru a acoperi țesutul mamar, suntem capabili de a minimizăm efectele radiației asupra pacienților. Asociațiile specializate au publicat o listă de tehnici care pot fi utilizate pentru a reduce expunerea la radiație a pacienților cu scolioză. Pacienții pot discuta aceste metode cu medicul lor pentru a se asigura că radiografiile sunt realizate în cel mai sigur mod posibil.

Autor: Victor Ungurean, chirurg vertebrolog Medpark

Pentru mai multe detalii despre Vertebrologia Medpark, accesează LINKUL.