Maxim Calaraş: “Eliminările” vaginale – de la normă la patologie

Maxim Calaraş: “Eliminările” vaginale – de la normă la patologie

27 October, 2015

Una dintre cele mai frecvente acuze cu care se prezintă femeile la ginecolog şi/sau dermatovenerolog sunt “eliminările” vaginale. Însă, nu întotdeauna vizita la medic este argumentată din punct de vedere medical. Majoritatea pacientelor confundă secreţiile vaginale normale cu cele patologice. Cum pot fi deosebite secrețiile normale de cele patologice, explică ginecologul-obstetrician, Maxim Calaraș.

Este sau nu vaginul un organ steril?

Vaginul nu este şi nici nu trebuie să fie un organ steril. Prin urmare obsesia multor femei pentru spălăturile vaginale este una din greşelile frecvente. În calea invaziei bacteriilor patogene spre uter, trompe, abdomen, stau un şir de bariere anatomice şi funcţionale ce asigură o protecţie bună. Una dintre aceste bariere este asigurată de flora vaginală, care la o femeie sănătoasă de vârstă fertilă este formată în 95-98% de Lactobacili. Aceştia, în cursul vieţii lor, produc substanţe chimice cu efect bactericid şi acid lactic ce creează un mediu acid în vagin nefavorabil pentru înmulţirea altor bacterii, ciupercilor şi a virusurilor, astfel realizându-şi rolul protectiv. Restul “găzdaşilor”, ce constituie de la 2% la 5%, reprezintă alte feluri de bacterii şi fungi, precum Gardenella şi Candida.

Ce este totuși o secreție vaginală normală?

Mucoasa vaginală produce în continuu o secreție transparentă, vâscoasă, destinată în mod special lubrifierii vaginului. Cantitatea acestor secreții variază pe durata unui ciclu menstrual, fiind mai abundent eliminat la mijlocul acestuia, adică în perioada ovulaţiei. La fel ca şi pielea, mucoasa vaginală se reînnoieşte permanent, iar celulele moarte se amestecă cu secreţiile vaginale creându-le o culoare albicioasă. Pentru că lactobacilii produc un mediu acid, secreţiile capătă un miros uşor acru. În consecinţă, apar nişte eliminări mucoase albe, cu miros slab acid, frecvent confundate cu cele patologice.

În ce situaţii eliminările vaginale indică o boală?

În ginecologie, în funcţie de calitatea florei din vagin, există patru situaţii clinice: norma, starea de purtător, vaginoza şi vaginita (colpita). În primele două situaţii acuzele lipsesc, iar calitatea secreţiilor vaginale se încadrează perfect în descrierea de mai sus.

Cum poți recunoaște o secreție vaginală normală de una  care manifestă o maladie?

Diferenţa dintre normă şi starea de purtător se rezumă la raportul procentual dintre lactobacili şi restul bacteriilor, aspectul eliminărilor fiind de fapt neschimbat. Vaginoza sau disbioza reprezintă deja o stare patologică. Acestea se caracterizează printr-o concentraţie sporită a Gardenellei vaginale, cu scăderea bruscă sau chiar dispariţia completă a lactobacililor. În consecinţă apar nişte secreţii cu adevărat patologice: eliminări abundente indiferent de ziua ciclului menstrual, de culoare albă cu nuanţă cenuşie, cu miros neplăcut. Este important să de menţionat că Gardenellioza nu este o maladie sexual transmisibilă, pe motiv că Gardenella vaginalis este o bacterie care se găseşte în normă în vagin într-o concentraţie mică. Maladia are nevoie de tratament antibacterian, însă nu şi pentru partenerul sexual!

Cum se manifestă vaginita?

Vaginita este o boală infecţios-inflamatorie caracterizată de apariţia tuturor semnelor de inflamaţie a mucoasei vaginale cum ar fi: hiperemie (roşeaţă), eliminări patologice abundente anormale, senzaţie de prurit (mâncărime) şi/sau arsură în special în timpul urinării, precum şi după un contact sexual.

De cele mai dese ori Trichomonas vaginalis şi ciupercile din familia Candida se fac responsabile de o asemenea inflamație în vagin. Într-un caz vorbim despre o infecţie strict sexual transmisibilă cu Trichomonas şi atunci ambii parteneri sexuali au nevoie de tratament antibacterian adecvat, iar in alt caz vorbim despre o multiplicare sporită a Candidei (ciupercă ce se găseşte în mod normal alături de alte microorganisme ale vaginului) şi atunci tratamentul antimicotic îl urmează doar pacienta.

Pentru o colpită trichomonazică sunt caracteristice nişte eliminări vaginale abundente alb-cenuşii spumoase cu miros de peşte alterat. Secreţiile vaginale albe cu aspect brânzos, cu miros acru pronunţat sunt caracteristice colpitei micotice provocate de candide. Mai rar vaginita poate fi provocată şi de bacteriile intestinale precum Escherichia coli, Stafilococii şi streptococii. Deci toate stările de vaginită necesită tratament antibacterian.

Cum pot fi evitate aceste stări patologice?

  • Spălăturile vaginale – duşurile vaginale spală flora normală cu rol protector, deci nu ar trebui să fie practicate cu scop igienic;​
  • Utilizarea tampoanelor igienice în defavoarea absorbantelor externe;​
  • Contacte sexuale frecvente neprotejate;​
  • Spălarea organelor genitale externe se efectuează din faţă în spate pentru a evita contaminarea cu bacterii din zona anală;
  • Nu purtaţi pantaloni strâmţi şi/sau lenjerie intimă din materiale sintetice;​

Sfatul medicului: O simplă dereglare a microflorei vaginului întotdeauna este urmată de un disconfort fizic, sexual şi psihologic la femeie, iar uneori şi la partenerul ei. Nu ignoraţi acest simptom în cazul unor eliminări cu miros neplăcut, mai ales dacă sunt asociate cu senzaţie de arsură şi prurit vaginal şi apelaţi la ajutorul specialistului.

Sursa: portalul www.e-sanatate.md