Vă rugăm să activați dispozitivul în
modul portret
Fă o programare

Rolul endometrului în implantarea embrionului

Centrul de Medicină Reproductivă
03 iun., 2018

Perioada în care uterul este capabil să primească embrionul se numește „fereastră de implantare”, și este o perioadă scurtă de timp. Implantarea embrionului uman este un fenomen biologic enigmatic și în mare parte încă incomplet cunoscut – experimentele in-vivo sunt impracticabile și neetice iar studiile cu modele animale nu sunt deloc perfecte pentru reproducera umană. Dar, este binecunoscut faptul că embrionul și endometrul “vorbesc” unul cu celălalt folosind semnale moleculare, iar o asemenea “conversație” reciprocă este necesară pentru implantarea reușită. Cu toate acestea, nu au fost identificați markeri moleculari relevanți clinic pentru aprecierea receptivității endometrului. Astfel, e foarte dificil să știm dacă endometrul este receptiv (gata să permită implantarea embrionului) sau nu în timpul unui ciclu de FIV, iar aplicarea unor teste propuse actual încă nu este clinic justificată din cauza costurilor mari și eficienței contradictorii.

Receptivitatea endometrială este evaluată actualmente cu ajutorul ultrasonografiei – un endometru mai gros de 7- 8 mm, care este trilaminar, se consideră a fi optim pentru transferul embrionilor. Dacă există o creștere prematură a nivelului de progesteron (adică creșterea nivelului de progesteron înainte de colectarea ovocitelor datorită luteinizării precoce a foliculilor) în timpul unui ciclu FIV, atunci receptivitatea uterului nu se sincronizează bine cu transferul embrionului. Acest lucru poate duce la eșecul implantării. Această problemă poate fi rezolvată prin monitorizarea atentă a ciclului FIV, iar noi, de rutină, vom controla concentrația progesteronului cu 2-3 zile înainte de prelevarea ovocitului.

Transferurile de embrioni congelați de demult sunt mai reușite decât transferurile de embrioni proaspeți în cadrul unui protocol FIV, fapt valabil și pentru clinica noastră. Se presupune că concentrația crescută a estrogenului în organismul unor femei în timpul ciclului proaspăt de FIV poate compromite receptivitatea endometrului.

Dacă în cavitatea uterului sunt aderențe, polipi mari sau fibroame submucoase, atunci receptivitatea acestuia ar putea fi afectată (dar nu întotdeauna!). Infecția intrauterină, de asemenea, este analizată ca un factor care ar putea împiedica implantarea, dar diagnosticul corect și sigur este încă discutabil. Multe “motive” ale lipsei de receptivitate endometrială, nedovedite științific și foarte controversate, sunt teoriile imunologice, precum prezența unui număr mare de celule NK uterine, compatibilitate excesivă a HLA între parteneri și problemele de hipercoagulare a sângelui.

Endometrul acționează ca un biosenzor de calitate a embrionilor. Aceasta înseamnă că dacă un embrion anormal genetic intră în cavitatea uterină, endometrul îl simte după semnalele transmise de el și previne implantarea lui. Dar, dacă acest mecanism biosenzor este defect la unele femei, acestea paradoxal devin „superfertile”. Adică, astfel de femei rămân însărcinate foarte ușor deoarece chiar și embrionii anormali din punct de vedere genetic pot să se atașeze la endometru și să stabilească o sarcină. Pe de altă parte, aceste femei suferă de sarcini biochimice recurente (sarcini care se avortează foarte precoce, la stadiul preclinic) sau de avorturi spontane, deoarece, chiar dacă embrionii lor genetic anormali se implantează, aceste sarcini nu se pot dezvolta și se avortează în cele din urmă.

Există, de asemenea, studii care arată că, chiar dacă endometrul nu este bine receptiv, un embrion competent genetic poate modifica mediul endometrial pentru a-l face favorabil, astfel încât să se obțină o implantare reușită. Endometrul pare să acționeze ca un beneficiar pasiv.

Dacă suferiți de eșec repetat de implantare, nu aveți motive să dați vina pe uter, dacă el nu are patologii evident relevante.

Consultă GRATUIT medicul reproductolog Medpark!

Aplicație mobilă
FREE - In Google Play
Descarcă