Tumorile cerebrale: simptome, factori de risc, diagnostic și tratament

Tumorile cerebrale: simptome, factori de risc, diagnostic și tratament

15 March, 2017

Tumoarea cerebrală reprezintă un volum sau o masă celulalară anormală în creier sau în apropierea creierului.

Există mai multe tipuri de tumori cerebrale. Acestea pot fi necanceroase (benigne) sau canceroase (maligne). De asemenea, tumorile cerebrale pot avea originea în creier (tumori cerebrale primare), sau în alte părți ale corpului, răspândindu-se ulterior la creier (tumori cerebrale secundare sau metastatice).

Viteza de creştere a unei tumori pe creier poate varia foarte mult. Rata de creștere, precum și amplasarea unei tumori faţă de alte structuri cerebrale determină modul în care aceasta va afecta funcționarea sistemului nervos.

Opţiunile de tratament ale tumorilor cerebrale depind de tipul de tumoare pe care o are pacientul, precum și de dimensiunea sa și localizarea.

SIMPTOME GENERALE 

Semnele si simptomele unei tumori cerebrale variază foarte mult și depind de mărimea tumorii, locație și de rata de creștere.

Semnele și simptomele generale provocate de tumorile cerebrale pot include:

  • Apariţia sau modificarea senzaţiei de dureri de cap
  • Dureri de cap, care devin treptat mai frecvente și mai severe
  • Greață sau vărsături inexplicabile
  • Probleme de vedere, cum ar fi vedere încețoșată, vedere dublă sau pierdere a vederii periferice
  • Pierderea treptată a sensibilității sau capacității de mişcăre într-un braț sau un picior
  • Dificultatea de a menține echilibrul
  • Dificultăți de vorbire
  • Dezorientarea în timp şi spaţiu
  • Schimbări de personalitate şi comportament
  • Convulsii, în special când nu există un istoric de convulsii
  • Probleme de auz

Când trebuie să ne adresăm la medic?

Faceţi o programare la medicul dumneavoastră dacă aveți semne și simptome persistente, care vă deranjează.

CAUZELE APARIŢIEI TUMORILOR CEREBRALE

Tumorile cerebrale care au originea în creier

Tumorile cerebrale primare au originea în creier însuşi sau în țesuturile apropiate de acesta, cum ar fi membranele ce acoperă creierul (meningele), nervii cranieni, hipofiza sau glanda pineală. Tumorile cerebrale primare apar atunci când în ADN-ul celulelor normale apar erori (mutații). Mutațiile permit celulelor să crească, să se divizeze în ritm rapid și să continue să trăiască atunci cand celulele sănătoase mor. În rezultat se formează o masă de celule anormale, care formează  tumora.

Tumorile cerebrale primare sunt mai puțin frecvente decât cele secundare, în care cancerul începe în altă parte și se propagă în creier.

Există mai multe tipuri de tumori cerebrale primare și fiecare îşi are denumirea de la tipul de celule implicate. De exemplu:

Glioame.  Aceste tumori apar în creier sau în măduva spinării și includ astrocitoamele, ependimomul, glioblastoamele, oligoastrocitoamele și oligodendroglioamele.

Meningioame.  Un meningiom este o tumoare care apare din membranele ce înconjoară creierul și măduva spinării (meningele). Cele mai multe meningioame sunt necanceroase.

Neurinomul de acustic (schwannomul).  Acestea sunt tumori benigne care se dezvoltă pe nervii ce controlează echilibrul, auzul și transmit impulsurile nervoase de la urechea internă la creier.

Adenoamelor hipofizare.  Acestea sunt în principal tumori benigne care se dezvoltă la nivelul glandei pituitare de la baza creierului. Aceste tumori pot afecta hormonii hipofizari, cu efecte pentru întreg organismul.

Meduloblastoamele. Acestea sunt cele mai des întâlnite tumori cerebrale maligne la copii. Un meduloblastom se formează în partea inferioară a creierului și tinde să se răspândească prin lichidul cefalorahidian. Aceste tumori sunt mai puțin frecvente la adulți, dar oarecum se întâlnesc.

Tumorile neuroectodermale primitive sunt tumori rare, maligne, care încep în celulele embrionare (fetale) la nivelul creierului. Ele pot apărea oriunde în creier.

Tumorile cu celule germinale. Tumorile cu celule germinale se pot dezvolta în timpul copilăriei, în locul unde se formează organele de reproducere. Dar, uneori tumorile cu celule germinale se mută în alte părți ale corpului, cum ar fi creierul.

Craniofaringioamele. Aceste tumori rare, benigne îşi au originea în apropiere de hipofiză, care secretă hormoni şi controlează mai multe funcții ale corpului. Pe măsură ce craniofaringiomul crește încet, aceasta poate afecta hipofiza și alte structuri din apropierea creierului.

Cancerul care începe în altă parte și se răspândește la creier

Tumorile cerebrale secundare (metastaze) sunt tumori care rezultă din cancerul care începe în altă parte a corpului și apoi se extinde (metastazează) în creier.

Tumorile cerebrale secundare apar cel mai frecvent la persoanele care au un istoric de cancer. Dar, în cazuri rare, o tumoare metastatică pe creier poate fi primul semn al cancerului care a început în altă parte a corpului.

Tumorile cerebrale secundare sunt mult mai frecvente decât cele primare.

Orice cancer se poate răspândi la creier, dar cele mai răspândite tipuri sunt:

  • Cancerul de sân
  • Cancerul de colon
  • Cancer renal
  • Cancer de plămâni
  • Melanomul

FACTORII DE RISC

La cele mai multe persoane cu tumori cerebrale primare, cauza tumorii nu este clară. Dar, medicii au identificat o serie de factori care pot crește riscul unei tumori pe creier. Factorii de risc includ:

Vârsta. Riscul de apariţie a unei tumori cerebrale crește odată cu vârsta. Sunt cele mai frecvente la persoanele în varsta. Cu toate acestea, o tumoare pe creier poate aparea la orice varsta. Anumite tipuri de tumori cerebrale apar aproape exclusiv la copii.

Expunerea la radiații. Persoanele expuse la un anumit tip de radiaţii, numite radiații ionizante, au un risc crescut de tumori cerebrale. Exemple de radiații ionizante sunt radioterapia, utilizată pentru tratarea cancerului şi expunerea la radiaţii cauzate de bombele atomice. Alte forme de radiații, cum ar fi câmpurile electromagnetice provenite de la liniile electrice de tensiune înaltă și radiațiile de la telefoane celulare și cuptoare cu microunde nu şi-au dovedit legătura în apariţia tumorilor cerebrale.

Antecedente familiale de tumori cerebrale. O mică parte din tumorile cerebrale apar la persoanele cu antecedente familiale de tumori sau antecedente familiale de sindroamelor genetice care cresc riscul de tumori cerebrale.

DIAGNOSTICUL

În cazul în care se suspectează că aveți o tumoare pe creier, medicul poate recomanda o serie de teste și proceduri, inclusiv:

Examenul neurologic. Un examen neurologic poate include, printre altele, verificarea vederii, auzului, echilibrului, coordonării, rezistenței și reflexele. Devierile în una sau mai multe funcţii poate oferi indici cu privire la porţiunea a creierului care ar putea fi afectate de o tumoare pe creier.

Teste imagistice. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) este frecvent utilizată pentru diagnosticarea tumorilor cerebrale. În unele cazuri, o substanţă de contrast poate fi injectată printr-o venă la nivelul brațului în timpul studiului prin IRM.

Un număr de componente specializate de scanare RMN - inclusiv RMN funcțional, RMN perfuzie și spectroscopia prin rezonanță magnetică poate ajuta medicul medicul să evalueze tumorile și  să determine planul de tratament.
Alte teste imagistice pot include tomografia computerizată (CT) și tomografia prin emisie de pozitroni (PET scan).

Teste pentru a găsi depista cancerul în alte părți ale corpului. În cazul în care se suspectează că tumoarea  cerebrală poate fi rezultat al cancerului care s-a extins de la o altă zonă a corpului, medicul poate recomanda teste și proceduri pentru a determina proveniența cancerului. Un astfel de exemplu ar putea fi o scanare CT a toracelui pentru a căuta semne de cancer pulmonar.

Colectarea și verificarea unor probe din țesuturile anormale (biopsie). O biopsie poate fi realizată ca parte a unei operațiuni de îndepărtare a tumorii cerebrale sau poate fi realizată cu ajutorul unui ac ca o puncţie.

O biopsie stereotactică se poate face pentru tumorile cerebrale în zonele greu accesibile sau zone foarte sensibile din interiorul creierului, care ar putea fi afectate de o operație mai extinsă. Neurochirurgul va face o gaură mică în craniu. Un ac subțire este apoi introdus prin gaură. Țesutul se îndepărtează apoi folosind acul, care este frecvent ghidat (neuronavigare) de CT sau IRM.

Materialul de biopsie este apoi examinat sub un microscop pentru a determina dacă acesta conţine celule canceroase sau benigne. Această informație este esențială pentru stabilirea unui diagnostic și prognostic și, cel mai important, pentru ghidarea tratamentului.

TRATAMENTUL

Tratamentul unei tumori cerebrale depinde de tipul, mărimea și localizarea tumorii, precum și starea generală a sănătaţii și preferințele pacientului.

Intervenţia chirurgicală

În cazul în care tumoarea de pe creier se afla într-un loc accesibil pentru o operație, neurochirurgul va interveni pentru a elimina cât mai mult posibil din tumoare.

În unele cazuri, tumorile sunt mici și ușor de separat din jurul țesutului cerebral, ceea ce face posibilă îndepartarea chirurgicală completă. În alte cazuri, tumorile nu pot fi separate de țesutul înconjurător sau sunt situate în apropierea zonelor sensibile din creier, ceea ce face o intervenție chirurgicală riscantă. În aceste situații, neurochirurgul îndepărtează maximal din tumora cât este în zona de siguranță.

Chiar și îndepărtarea unei părți a tumorii poate ajuta la reducerea semnelor și simptomelor.

Chirurgia pentru a îndepartarea unei tumori cerebrale are anumite riscuri, cum ar fi infecția și hemoragia. Alte riscuri depind zona de localizare a tumorii. De exemplu, o intervenție chirurgicală pe o tumoare lînga nervii optici duc un risc de scadere a vederii.

Terapia cu radiații

Radioterapia folosește raze ionizante, cum ar fi razele X sau protoni, pentru a distruge celulele tumorale. Razele pot proveni dintr-un utilaj emiţător din afara corpului (fascicul de radiații externe), sau, în cazuri foarte rare, radiaţia poate fi plasată în interiorul corpului, în apropiere de tumoarea pe creier (brahiterapie).

Fasciculul de radiații externe se poate concentra doar pe zona creierului unde tumoarea este localizată sau poate fi aplicat pe tot creierul. Iradierea întregului creier este cel mai des utilizată pentru a trata cancerul care s-a extins la creier de la o altă parte a corpului.

Efectele secundare ale terapiei prin iradiere depind de tipul și doza de radiații primite. Reacțiile adverse frecvente în timpul sau imediat după radiație includ oboseala, dureri de cap, greţuri și vomă.

Chimioterapia

În chimioterapie se folosesc medicamente pentru a distruge celulele tumorale. Medicamentele pot fi administrate pe cale orală, sub formă de pastile sau injectate într-o venă (intravenos). Cel mai frecvent medicament chimioterapeutic folosit pentru a trata tumorile cerebrale este temozolomida (Timodal), care este utilizat sub formă de pastile. Multe alte medicamente chimioterapeutice sunt disponibile și pot fi utilizate în funcție de tipul de cancer.

Efectele secundare ale chimioterapiei depind de tipul și doza de medicamente pe care le primeşte pacientul. Chimioterapia poate provoca greață, vărsături și căderea părului.

RECUPERAREA DUPĂ TRATAMENT

Pentru că tumorile cerebrale se pot dezvolta în anumite părți ale creierului care controlează abilitățile motorii, de vorbire, viziune și gândire, reabilitarea poate fi o parte necesară a recuperării. 

Medicul neurochirurg poate apela la serviciile de reabilitare, precum:

  • Kinetoterapia poate ajuta la restabilirea abilităților motorii pierdute sau a forței musculare.
  • Terapia ocupațională poate ajuta pacientul să revină la activitățile normale de zi cu zi, inclusiv la muncă, după o tumoare pe creier sau alte boli.
  • Terapia de vorbire se efectuează cu ajutorul specialiștilor logopezi, în cazul dificultăților de vorbire (patologii vorbire).

Autor: Dr. Adrian Danu, medic neurochirurg, categoria superioară