Unele aritmii pot fi periculoase pentru viață și, dacă avem bătăi de inimă anormale, cel mai bine este să-i cerem ajutorul doctorului - R.Darciuc, medic cardiolog

Unele aritmii pot fi periculoase pentru viață și, dacă avem bătăi de inimă anormale, cel mai bine este să-i cerem ajutorul doctorului - R.Darciuc, medic cardiolog

4 April, 2016

Ați simțit vreodată cum inima începe să bată într-un ritm alert, apoi mai rar și din nou vrea să sară din piept? Ei bine, aceste salturi necontrolate, însoțite de amețeală, tremur, dispnee ori disconfort în piept, de regulă înseamnă aritmie. Medicii spun că cel mai des cauzele acestei afecțiuni sunt factorii genetici, unele patologii structurale ale inimii, mediul, stresul, emoțiile, precum și suprasolicitarea. În cuvinte mai simple aritmia ar însemna abaterea activității inimii de la ritmul său normal. Uneori, aceste dereglări sunt inofensive. Alteori însă, dacă nu sunt tratate la timp pot duce și la deces. De aceea, este foarte important să observați cum bate inima și să vă adresați medicului în timp util. Medicina modernă oferă acces pentru pacienții a căror inimă are nevoie de ajutor. Și în Moldova, de ceva timp, cardiacii pot beneficia de metode mini-invazive, de ultimă generație, pentru tratarea aritmiilor cardiace. Cele mai noi metode de diagnostic și tratament sunt examenul electrofiziologic și ablația. Ce reprezintă acestea, cum se utilizează și cel mai important cui sunt adresate, ne spune medicul Radu Darciuc, cardiolog la Spitalul Inernațional Medpark.

Domnule Darciuc, chiar dacă bolile de inimă țin întâietatea în topul maladiilor de care suferă moldovenii, și nu doar ei, medicina modernă permite totuși diagnosticarea și tratamentul multor afecțiuni cardiace la cele mai înalte standarde și menținerea lor sub control. Medpark are un centru bine pus la punct pentru diverse intervenții medicale pentru cardiaci, de aceea aș vrea să le dezghiocăm împreună. Aș vrea să discutăm despre aritmie și prin ce metodă poate fi ea diagnosticată rapid. Din câte cunoaștem, aici la spital, folosiți metoda studiului electrofiziologic cardiac. Ce presupune el, de fapt?

Studiul electrofiziologic este o metodă de diagnostic, folosită pentru a stabili natura transmiterii impulsului electric prin țesutul inimii, în interiorul ei. Este important să fie efectuat, pentru că acest studiu ne ajută să decidem care vor fi următorii pași în tratament. Medicul poate să înţeleagă ce fel de aritmie are pacientul, cu alte cuvinte ce fel de dereglare al ritmului este și în funcție de rezultatul care-l obţine poate să hotărască ce metodă de tratament va folosi ulterior. În primul rând acest studiu electrofiziologic este indicat pacienţilor care au anumite forme de aritmii ale inimii, adică unele dereglări ale ritmului cardiac. Cel mai des acest studiu electrofiziologic se foloseşte în cazul când pacientul are stări sincopale, când acesta își pierde conștiența pentru câteva clipe sau minute şi apoi îşi revine fără careva consecințe. Așa putem afla cauza stării sincopale care provoacă aritmia. Acest examen medical e necesar și pentru pacienții care deja au fost diagnosticați cu o formă sau alta de aritmie în baza electrocardiogramei sau Holter monitoringului. Aceasta înseamnă că timp de 24 de ore sau mai mult este monitorizată activitatea inimii, dar în baza acestei monitorizări nu este foarte clar de ce formă de aritmie suferă bolnavul. In acest caz studiul electrofiziologic ne ajută să înțelegem dacă aritmia respectivă trebuie tratată prin metoda ablaţiei sau nu, ceea ce înseamnă distrugerea anumitor porţiuni dereglate din interiorul inimii.

Deci, acest examen medical ar trebui să determine ce impulsuri cauzează apariția aritmiei și care sunt acestea?

Din punct de vedere structural inima este o pompă compusă din patru camere. Activitatea de pompă a inimii este dirijată de un sistem electric și, pentru ca, de exemplu, cămeruțele de sus ale inimii să se contracte înaintea ventriculilor, e nevoie de o sincronizare între aceste contracții. Aceasta înseamnă că există un sistem electric, care răspunde la careva stimuli, de exemplu emoţii, stres, efort fizic. În aceste situații activitatea inimii se intensifică, iar frecvența contracțiilor cardiace se mărește sau din contra scade. Pentru a dirija toată această activitate de pompă a inimii există un sistem electric. Uneori se întâmplă ca acest sistem electric să fie dereglat și inima ar putea să reacţioneze neadecvat. Ori bătăile ei sunt mai rare decât ar trebui, ori sunt prea intense. Din acest motiv e necesar să verificăm de ce inima bate mai repede sau mai rar.

Cât de necesar este acest tip de diagnostic?

Uneori studiul electrofiziologic ar putea fi interesant din punct de vedere științific, ca să aflăm doar ce fel de aritmie este. Alteori, el ar fi indicat pentru a decide următoarele etape de tratament. De exemplu, dacă un pacient a avut o stare sincopală, pierdere de conștienţă și a trecut mai multe teste diagnostice, dar nu s-a depistat nimic, există, totuși, un risc ca acest pacient să sufere de o formă de aritmie cu risc pentru viaţă. De aceea, este necesar să se facă studiul electrofiziologic, pentru a depista aritmia, care ar putea duce la decesul pacientului. De asemenea, mai sunt și alte tipuri de dereglări de ritm care creează disconfort pacientului sau pot avea consecințe periculoase. Acesta poate avea bătăi foarte rapide ale inimii, periculoase, care pot duce și la ictus cerebral. În astfel de cazuri, studiul electrofiziologic ar putea să ne arate dacă poate fi făcut careva tratament sau nu.

Poți face acest examen medical când dorești sau există totuși niște recomandări?

Ideea este că noi cântărim întotdeauna riscul și beneficiul. Oricum studiul electrofiziologic are anumite riscuri din cauză că se introduc anumite sârmulițe  electrice în vasele sanguine. De obicei este vorba despre vena femurală, adică o venă de la picior. Sârmulițele se introduc în interiorul inimii şi se fac anumite manipulări. Atunci există riscul de sângerare la nivelul puncției, de a face un accident vascular cerebral sau o perforare a pereților din cauza micilor manipulări care se fac în timpul studiului. Din acest motiv întotdeauna se analizează avantajul pentru pacient și riscurile care ar putea să apară. Din această cauză, acest studiu electrofiziologic nu este indicat pentru toţi pacienţii, ci doar la cei la care știm că datele obținute prin acesta ar dirija tactica ulterioară de tratament.

Reiese că se face doar la indicația medicului?

Da, studiul electrofiziologic are anumite indicaţii. Dacă nu este necesar, el nu va fi făcut.

Cum are loc la modul practic această procedură?

Prin intermediul studiului electrofiziologic studiem anumite impulsuri care se produc în interiorul inimii. Putem să facem acest lucru şi cu ajutorul electrocardiogramei, dar această informaţie nu este întotdeauna suficientă pentru a avea un diagnostic detaliat. Din acest motiv prin intermediul anumitor sârmuliţe, numite catetere, se pătrunde în suprafaţa cămeruţelor interne ale inimii. Apoi cateterele sunt conectate la dispozitivele care se află în afara corpului. Această conexiune, de obicei, se face în felul următor: se introduce un tub mai gros în vena femurală sau vena de la piciorul pacientului prin care sârmuliţele ajung până la inimă. Toate etapele se fac sub ghidaj roentgenologic. Medicul observă unde a ajuns această sârmuliţă în interiorul inimii, dacă este situată sub unghiul potrivit, deci controlează traseul prin roentgen. De asemenea,  medicul verifică acest lucru pe ecran, urmărind electrocardiograma, activitatea  electrică a inimii care este transmisă de aceste sârmuliţe electrice. Uneori, medicul are nevoie de doar câteva astfel de catetere, două-trei, alteori are nevoie de mai multe. După ce aceste catetere ajung în interiorul inimii, medicul poate începe studiul prin efectuarea anumitor măsurători. De exemplu, prin intermediul unui aparat se pot transmite impulsuri în interiorul inimii, care provoacă excitaţii pentru a vedea cum reacționează inima la aceste impulsuri electrice. De exemplu, poate pacientul vine fără aritmie. Atunci, specialiștii reproduc aritmia pentru a vedea care este ea, de unde vine și cum se transmite, iar în baza aceasta se elaborează tactica de tratament.

Cine sunt specialiştii care realizează procedura?

Aceștia sunt electrofiziologii. De fapt, sunt aceiași medici cardiologi, dar din cauza că electrofiziologia cardiacă este un domeniu mai îngust, mai specific, atunci, un astfel de cardiolog are nevoie de cel puţin un an de instruire specială, pentru ca el să devină capabil singur să facă studiile electrofiziologice şi să poată oferi şi tratamentul, adică ablaţia.

Cât timp durează o procedură?

Procedura poate dura cel puțin o oră, dar poate fi și foarte îndelungată, deoarece în timpul studiului electrofiziologic este nevoie să fie administrate şi anumite medicamente. În general examenul durează câteva ore, iar dacă se face și ablație atunci este vorba despre mai mult timp.

Cum se pregăteşte pacientul pentru o astfel de procedură?

Uneori este nevoie ca pacientul să nu-și mai administreze pastilele prescrise de medic. El nu trebuie să mănânce cel puţin şase ore înainte de procedură, ca să nu fie un reflux gastro-esofagian și complicaţii din punctul ăsta de vedere. În locul unde plasează cateterele se face anestezie locală. Uneori este nevoie de a face studiul electrofiziologic sau ablaţia sub anestezie generală. În acest caz, pacientul va fi monitorizat de un anesteziolog.

După ce are loc procedura, pacientul poate pleca imediat acasă?

În urma studiului, pacientul va avea nevoie de un pansament la locul puncției. Acesta poate pleca acasă în aceeaşi zi, dar de obicei petrece o zi la spital pentru a fi monitorizat.

Cât de repede poți afla rezultatele examenului?

Imediat. Avem rezultatul imediat după procedură și atunci putem hotărî care este următoarea tactică medicală. În unele cazuri imediat după procedură se trece şi la ablaţie, la tratamentul nemijlocit al aritmiei.

La ce alte riscuri pentru sănătate mai este supus pacientul care decide să treacă studiul electrofiziologic?

Poate fi scurgere de sânge la locul puncției, acolo unde se perforează această venă. În unele cazuri medicul are nevoie să perforeze cu un ac septul inter-atral, peretele dintre cămeruţele inimii şi dacă nu se face corect, atunci ar putea avea loc scurgerea sângelui în afara inimii. În alte cazuri, de exemplu, dacă este perforată aorta, pacientul chiar poate deceda.

Tratamentul prin metoda ablației se face doar după ce pacientul trece prin examenul electrofiziologic sau poate fi efectuat și separat?

Împreună, pentru că ablația poate fi necesară sau nu. După ce medicul face studiul electrofiziologic, el obţine anumite informaţii, cu ajutorul cărora poate decide dacă este nevoie ca prin intermediul acestor catetere să treacă la următoarea etapă, cea de tratament. Ablaţia înseamnă arderea sau distrugerea anumitor zone din interiorul inimii. Aceasta poate avea loc prin aplicarea unui curent de radio-frecvenţă care încălzește vârful acestui cateter şi respectiv, medicul atingând o anumită porţiune a inimii din interior, va distruge o mică bucățică din această regiune afectată. O altă metodă constă în aplicarea temperaturii scăzute, la fel cu ajutorul unor catetere speciale. Atunci medicul poate răci acest cateter la o anumită temperatură care la fel distruge zona afectată. Mai există şi alte metode, precum ablaţia cu laser.

Înseamnă că prin distrugerea acestor regiuni, inima va genera impulsuri sănătoase?

Da. De exemplu, hai să ne imaginăm un drum. Există un drum principal şi toate maşinile ar trebui să meargă pe acesta, dar în anumite situații, din anumite motive acestea încep să folosească drumul care nu este corect și merg pe ocolite. Dacă acest lucru se întâmplă în interiorul inimii, ar putea duce la anumite complicaţii, iar scopul tratamentului prin ablație este să fie oprită folosirea acestui drum greșit. El trebuie închis.

Deci, studiul electrofiziologic poate fi efectuat fără ablaţie, însă ablaţia fără  studiu –nu?

În general, am putea spune uneori din start că avem nevoie doar de ablaţie și o putem face fără acest examen. Oricum, el este important pentru a stabili de ce suferă exact pacientul.

De cât timp se fac aceste proceduri în Republica Moldova?

Studiul electrofiziologic se practică de doar câţiva ani. Și înainte era practicat, doar că prin altă metodă. De exemplu, prin esofag se introducea o anumită sondă, cu ajutorul căreia inima putea fi stimulată cu viteză foarte mare.

Prin ce este mai bună ablația faţă de o operaţie obișnuită?

Ablația este o procedură minim invazivă. De exemplu, hai să luăm un caz concret: un pacient are fibrilaţie atrială. Este un fel de aritmie în care bolnavul are bătăile inimii mai rapide și riscă să facă un ictus cerebral. Cel mai indicat tratament pentru el ar fi izolarea venelor pulmonare. Acest lucru poate fi făcut printr-o intervenție pe cord. Dar a fost inventată o altă, când aplicând curenți prin radio-frecvenţă putem izola aceste vene. Avantajul este că e o procedură minim invazibilă. Ea durează relativ puţin timp şi are rezultate bune.

Cât de răspândite sunt în lume metodele despre care vorbiți?

Foarte răspândite. Centrele de cardiologie mari au acces la astfel de metode. Și în Moldova cardiologia este relativ dezvoltată, spre deosebire poate de alte specialităţi și pacienţii sunt tratați la fel ca în străinătate. Dar, dacă vorbim de electrofiziologie, aici pacienţii au puţin de suferit, din cauză că pe parcursul mai multor ani nu au avut acces la astfel de metode și starea inimii s-a înrăutățit. În Germania, Belgia, Statele Unite ale Americii, zilnic sunt mii și mii de pacienţi care beneficiază de ele.

O precizare la tratamentul prin ablație. Cât de des ar fi necesară?

Scopul tratamentului este ca problema să fie rezolvată pentru totdeauna, din prima procedură. Totuși, în funcție de tipul de aritmie ar putea fi nevoie și de o intervenție repetată. Pentru unele forme de aritmii rata de succes este foarte bună, pentru alte - mai scăzută. De exemplu, pentru unele aritmii este nevoie de anumite dispozitive mai sofisticate. Uneori, medicul are nevoie să facă o hartă  a inimii, pentru a vedea localizarea mai exactă a cateterului sau o hartă electrică pentru a vedea cum se transmit aceste impulsuri și nu toate centrele dispun de aceasta. Respectiv, în funcție de experienţa medicului, de ce fel de dispozitive sunt disponibile și cât de sofisticate sunt ele, rata de succes a ablației este fie mai bună, fie mai rea.

Ablația poate fi folosită pentru toate tipurile de aritmie sau uneori, totuși, e nevoie și de intervenții chirurgicale?

Uneori da. S-ar putea să fie nevoie ca ablația să fie combinată cu cardiochirurgia. De exemplu, în multe ţări există centre mari cu săli hibride, unde proceduri mai complexe se fac împreună cu cardiochirurgii. În acest caz, electrofiziologii vor colabora cu cardioghirurgii din motiv că zona, care provoacă aritmia poate fi situată mai departe și medicul nu poate ajunge cu cateterul. Atunci este nevoie să se ajungă la această zonă din exteriorul inimii print-o tăietură a peretelui toracic.

Ce alte metode moderne mai sunt în țara noastră pentru diagnosticarea sau tratamentul aritmiei?

În mai multe centre avem monitorizarea electorcardiogramei. Este vorba despre așa numitul Holter ECG monitoring. Un dispozitiv mic este conectat la pacient cu anumiţi electrozi şi înregistrează electrocardiograma timp de 24, 48 de ore sau mai multe zile, în funcție de tipul ales. Holter-monitorul este conectat la pacient și ne ajută să depistăm aritmia, pentru că în momentul când pacientul vine la consultație el nu are această aritmie, dar pe parcursul nopţii sau din cauza unui efort, stres, ea poate apărea. Uneori aritmia este foarte rară și chiar în timpul studiului electrofiziologic poate să nu apară. Atunci, există alte dispozitive care pot înregistra activitatea inimii. Este vorba despre așa numitele loop recorders - un dispozitiv ca un stick mic, care se implantează sub piele și are funcția de monitorizare a electrocardiogramei. Avantajul lui este că el actualizează informația în permanență și poate fi implantat pe o perioadă de timp mai îndelungată, de exemplu până la trei ani.

Şi păstrează toată această informaţie?

Păstrează informația, periodic o modifică și face actualizări. Atunci rămâne cea mai proaspătă informaţie, iar în momentul în care apare aritmia, pacientul se prezintă la medic, acesta interpretează informația și stabilește diagnosticul, dar și metoda de tratament. O alta metodă modernă folosită de mai mulţi ani este testul cu masă înclinată și avem specialişti foarte buni, în multe centre din Moldova.

Ce presupune asta?

Pacientul este culcat pe o masă, iar apoi masa își schimbă unghiul de înclinare. În timpul acestui test este înregistrată activitatea electrică a inimii și este măsurată tensiunea arterială. Astfel se stabilește diagnosticul, cum răspunde pacientul la schimbarea poziției corpului. Sunt unii pacienţi care din motiv că stau prea mult într-o anumită poziție, le scade tensiunea arterială sau bătăile inimii se micșorează. În acest caz folosim testul mesei înclinate. Așa putem vedea de ce pacientul și-a pierdut conștiența. Ceea ce ține de metodele noi de tratament ale aritmiilor, atunci avem acces la pacemakere. Un pacemaker este un dispozitiv care stimulează inima și produce impulsuri electrice la momentele potrivite. Dar, în unele cazuri, impulsul electric al inimii se transmite cu viteze diferite la ventriculul stâng şi ventriculul drept, respectiv o anumită porțiune a inimii se contractă cu întârziere şi aceasta poate scădea puterea de lucru a inimii. În unele cazuri când pacientul are puterea de lucru a inimii scăzută, are nevoie să fie ajutat cu un astfel de dispozitiv pentru a-i sincroniza bătăile. În prezent noi avem acces la astfel de dispozitive. Ele sunt numite CRT-uri. Atât pacemakerele cât şi CRT-urile sunt implantate sub piele și vor sta acolo permanent.

Și nu se mai scoate?

Nu. Rămâne pe viaţă. Doar uneori este nevoie să fie schimbat din cauza epuizării bateriei. Pacemakerele se implantează și la noi de ceva timp, dar acum există posibilitatea de a implanta şi CRT-uri, niște dispozitive de resincronizare cardiacă. Acest dispozitiv poate stimula activitatea inimii sau poate produce şocuri electrice. Dacă apare o formă de aritmie periculoasă pentru viaţă, el poate avea şi funcţia de defribilator, adică le poate stopa.

În final, domnule Darciuc, spuneți-ne, ce trebuie să facem ca să nu avem nevoie de toate aceste dispozitive și cum putem să ne păstrăm inima sănătoasă?

Sigur că trebuie să respectăm un mod de viaţă sănătos. Ar însemna să ne alimentăm corect, fructe și legume – câte 200 g pe zi. Trebuie să limităm consumul de grăsimi de origine animală și consumul de sare. La fel, este foarte important să facem mișcare, cel puțin 30 de minute pe zi, iar dacă avem anumite probleme ar fi bine să ne adresăm la timp la medic.  Unele aritmii pot fi periculoase pentru viaţă şi dacă avem bătăi anormale ale inimii cel mai bine ar fi să cerem ajutorul unui specialist. Uneori ar putea fi vorba și despre ceva absolut normal, dar alteori poate fi vorba de o patologie severă. De aceea, dacă aveţi palpitaţii vă recomand totuși să faceți măcar o electrocardiogramă.

Domnule Darciuc, mulțumim pentru acest interviu.

Autor: Parascovia Sula

Sursa: http://e-sanatate.md