„Pacienții m-au învățat să am răbdare, toleranță și să iubesc viața și mai mult!”. Interviu cu Victoria Anisimova, moașa Medpark

„Pacienții m-au învățat să am răbdare, toleranță și să iubesc viața și mai mult!”. Interviu cu Victoria Anisimova, moașa Medpark

11 May, 2018

Victoria Anisimova visa să facă medicină încă din copilărie, iar alegerea i-a fost susținută de ambii părinți. Pentru ea orice naștere este o sursă de încântare, de bucurie pentru o nouă viață. Este moașă în cadrul Spitalului Internațional Medpark și se poate lăuda deja cu sute de copii care au venit pe lume, asistați fiind de ea.

Victoria Anisimova: ”Din copilărie am visat să fac medicină. După ce am absolvit școala, părinții mei mi-au aprobat alegerea și am intrat la colegiul de medicină. Colegiul de medicină a fost locul în care am înțeles că vreau să fiu moașă. Acest lucru m-a motivat să studiez mult și să progresez în profesia mea, pe care am îmbrățișat-o din primul an de studii. Probabil profesiile își aleg oamenii, cumva… altfel nu-mi explic uneori dedicația și puterea mea de muncă.”

Am primit și zeci de nașteri pe zi.

Profesia de moașă nu mi-a provocat niciodată temeri, ci doar emoții pozitive. Nașterea a fost întotdeauna o sursă de încântare, de bucurie pentru o nouă viață și aceasta nu s-a schimbat nici după 30 de ani de experiență și practică. Dintotdeauna profesia de moașă a fost una prestigioasă și respectată, iar eu m-am simțit tot timpul responsabilă și m-am străduit să justific acest statut. Atunci când m-am angajat ca și moașă, se nășteau câte 40-50 de copii pe zi. Îmi mai amintesc și acum multe dintre cazurile de atunci. Cea mai mare satisfacție pe care poate să o aibă o moașă e atunci când majoritatea nașterilor sunt sănătoase sau când cazurile critice se finalizează cu bine.

Pacienții mi-au educat răbdarea

Această profesie te face să fii autodidact. Înveți din experiență, deși absolut fiecare caz în parte este individual. Pacienții m-au învățat să am răbdare, toleranță și să iubesc viața și mai mult! Am văzut atâtea lacrimi de fericire și bucurie, încât probabil la pensie voi scrie o carte despre toate. Este extraordinar să trăiești zilnic bucuria continuității vieții pe pământ.

Durerea pacienților m-a sensibilizat mereu

În experiența mea am avut multe momente extreme, dar eu întotdeauna am tratat situațiile cu profesionalism. De fiecare dată, durerea pacienților m-a sensibilizat și am simțit-o și în inima mea. Îmi amintesc că la începutul carierei mele, nu erau puse la dispoziție suficiente resurse și nici medicamente pentru a oferi ajutor micuților veniți pe lume, dar și mamelor care nasc. Era prin anii ’90, când trebuia să te descurci cu minimum medicație și maxim de cunoștințe și dibăcie profesională. În acele condiții, doar datorită sprijinului unei echipe profesioniste, puteam găsi o cale de ieșire din orice situație.

După primul salut cu viitorii părinți știu cum va fi nașterea

Să știți că noi, moașele facem totul pentru a ne asigura că totul este bine cu mamele, dar și cu pruncii. Și nu există secrete (râde). După 30 de ani de experiență, pot confirma cu certitudine: după primul „salut” înțelegem cum va avea loc nașterea și cum vom lucra cu fiecare femeie, în mod individual. Cu anii, cu experiența devenim nu doar moașe de profesie, dar și psihologi foarte buni. Înțelegem caractere și percepem modul de abordare corectă în comunicare.

Regret că nu am mers mai departe în profesia de medic

Dacă ar fi să aleg de la început, aș alege tot medicina, tot profesia de moașă… dar regret că nu am studiat și mai departe la Universitatea de Medicină. Numai asta regret! Pe toți cei care doresc să profeseze în acest domeniu îi încurajez din tot sufletul să o facă, dar să cugete cu atenție, să analizeze totul. Nu este o meserie ușoară și necesită multă dedicație și iubire, nopți nedormite și eforturi de concentrare și acțiune imediată – deci pasiune pentru tot ce faci!

Sursa: www.ea.md