Victor Ungureanu, medic vertebrolog: „Primii care trebuie să observe deformarea coloanei la copii sunt părinții. Nu asistenta medicală și nici doctorul de la școală”

Victor Ungureanu, medic vertebrolog: „Primii care trebuie să observe deformarea coloanei la copii sunt părinții. Nu asistenta medicală și nici doctorul de la școală”

28 June, 2016

Numărul copiilor diagnosticați cu scolioză în Moldova este în creștere, arată datele oferite de Ministerul Sănătății. Anul trecut, de exemplu, în urma examenelor profilactice, aproximativ 13 copii din o mie, cu vârsta de până la 18 ani, au fost depistați cu scolioză. În creștere este și numărul copiilor diagnosticați cu dereglări de ținută. Dacă în 2014 erau aproximativ 14 copii la o mie, în 2015 cifra a crescut, fiind înregistrați aproape 16 copii din o mie, care nu au o ținută corectă. Deseori, din discuții oamenii încurcă scolioza cu postura scoliotică, crezând că cea din urmă provoacă scolioza, lucru deloc adevărat, afirmă specialiștii. Ce este postura scoliotică și de ce nu trebuie confundată cu scolioza, pot sau nu fi prevenite aceste afecțiuni ale coloanei vertebrale, ne spune medicul Victor Ungureanu, vertebrolog la Spitalul Internațional Medpark.

Domnule Ungureanu,  toată lumea știe ce este scolioza și ce consecințe are. Unii sunt de mici cu spatele puțin deformat, alții dezvoltă maladia mai târziu. În Moldova care este situația? Pe cine afectează mai mult scolioza – pe copii ori pe adulți?

Sunt și copii cu scolioză, sunt și adulți. Cred însă că predomină adulții. Trebuie să înțelegeți că sunt diferite forme de scolioză. Este scolioză degenerativă. Ea se mai numește scolioza adultului sau scolioza Dinovo și apare cam după 50-60 de ani, când coloana degenerează, adică îmbătrânește și pur si simplu nu rezistă la efort. Acest lucru duce la deformație. În Moldova, această formă de scolioză este una dintre cele mai răspândite. Foarte puțini medici de la noi se ocupă de astfel de pacienți. Mai este scolioză congenitală. Cu această formă de scolioză copilul se naște. Cea idiopatică sau juvenilă apare, de obicei, în adolescență și e mai răspândită printre fetele care deja au ciclu menstrual. Ea progresează până la vârsta de 20 de ani.

În general avem mulți moldoveni cu scolioză?

Nu pot să spun. Este răspândită ca și în alte țări. Cred că în procente e la fel, poate diferă puțin. În Germania de exemplu, pacienții adulți cu scolioză degenerativă sunt operați și la vârsta de 60, 70, 80 de ani. În Moldova, nu prea avem de unde ști, pentru că speranța de viața e mai mică. Pur și simplu nu trăim atât de mult. În Moldova, din păcate, avem foarte mulți copii cu scolioză în stare avansată.

De ce?

Pentru că, în primul rând la noi nu avem profilaxie pentru această maladie. Adică, micuții de la grădinițe și școli ar trebui să fie controlați de medicul instituției sau de asistenta medicală. În acest mod pot fi depistate formele de scolioză incipiente. Apoi pacientul merge la doctorul specialist, este consultat și i se aplică tratament conservator. Asta înseamnă, în termeni mai simpli, că pacientului i se recomandă   să practice înotul, să facă gimnastică sau să poarte corsete. Dacă el nu se tratează prin aceste metode, atunci trebuie operat. Problema este însă că pacienții moldoveni, ca de obicei, se adresează foarte târziu la medic.

Deci, până la urmă nu avem un sistem de tratament bine pus la punct?

Nu, categoric. Nu avem un sistem de supraveghere și de tratament a scoliozei.

Cum ar trebui să fie abordată problema scoliozei copiilor la școală sau la grădiniță? Trebuie să le spună cineva copiilor să stea mai drepți în bancă, de exemplu?

Nu, scolioza nu depinde dacă stați mai drept sau nu. Este scolioza care nu poate fi corijată și asta nu depinde dacă purtați geantă mare ori nu. La rândul ei postura scoliotică, așa cum o numim noi medicii, depinde de ce duc copiii în spate, cum stau așezați în bancă, pe scaune. Deci, postura scoliotică este pur și simplu o deformare a coloanei vertebrale cauzată de felul în care ținem spatele.

Adică gențile și ghiozdanele grele pe care le purtăm în spate nu pot duce la apariția scoliozei, așa cum se vehiculează?

Nu, categoric. Acesta este un mit și mulți cred în el. „Nu purtați geanta pe un umăr că o să aveți scolioză!”. Nu e corect. Dacă aveți scolioză, o veți avea indiferent de ce greutăți duceți în spate. Scolioza nu depinde de poziție. Postura scoliotică, da. Postura scoliotică este o deprindere de-a noastră să stăm pe-o parte, de regulă sprijiniți în coate, ori într-un picior, etc. Ea însă este corijabilă.

Care sunt cauzele care pot duce la postura scoliotică?

Păi, geanta purtată într-o parte. La școală poate fi mobilierul incomod. Și unii părinți poartă o vină, deoarece nu au grijă de copii și nu urmăresc în ce poziție scriu, de exemplu. Postura scoliotică se poate corija prin înot practicat regulat timp de un an.

Ce se poate întâmpla dacă nu practici înotul?

Nimic. Pacienții rămân așa și arătă mai „urâței”.

Domnule Ungureanu, de ce apare scolioza printre copii?

Majoritatea pacienților cu scolioză sunt pacienții cu scolioză idiopatică, când noi nu știm care este cauza. De exemplu, pentru scolioza congenitală noi știm care-i cauza, este scolioză de la naștere. O vertebră nu este dezvoltată corect, alta e în plus, etc. Scolioza neurogenă reprezintă o problemă musculară, de enervare a mușchilor. Majoritatea pacienților, însă, aproximativ 70% au scolioze idiopatice. Nu știm care este cauza. Apare pe la vârsta de 10 -11 ani.

Care sunt primele simptome că avem scolioză?

Diformitatea cosmetică. Primii care o observă sunt părinții. Nu sora medicală, nu doctorul de la școală și nici medicul de sector, ci părinții. Devierea poate fi observată când părinții fac baie copilului, când îl dezbracă și văd că umerii sunt la diferite niveluri, un omoplat este un pic mai proeminent. Astea sunt primele semne care trebuie să îi alarmeze pe părinți. Atunci copilul trebuie dus la medic, mai întâi la cel de familie și apoi la specialist.

Ați spus mai devreme că nu există un sistem bine pus la punct pentru profilaxia scoliozei. Ce ați avut în vedere și cum credeți că putem reduce numărul copiilor cu scolioză?

În primul rând cred că părinții sunt primii care trebuie să aibă grijă de copil. Pentru că ei însă nu au experiență și studii medicale, înseamnă că responsabilitatea este a medicului de familie. Când vine un copil la medicul de familie, acesta nu trebuie numai să întrebe: te doare burta sau te doare altceva. El trebuie să dezbrace copilul și să-l vadă, dacă este simetric sau nu. De fapt, în Moldova a fost o încercare de a efectua un screening printre copii, dar s-a făcut pentru o teză în medicină și au fost testați copiii din câteva școli. În mod normal, cred că trebuie organizat un screening în multe mai multe școli.

Cât de des trebuie să verificăm spatele pentru a depista la timp scolioza?

Cred că o dată pe an minim. Și asta nu e deloc greu. Eu țin minte, când eram copil veneau o dată pe an la școală și ne verificau greutatea și înălțimea. Apoi ni se verifica poziția spatelui dacă e simetrică. Sigur că nu putem face roentgen pentru toți copiii ca să căutăm scolioza. Un screening vizual însă e un lucru foarte simplu și nu costă.

Domnule doctor, cum tratăm afecțiunea?  

Sunt două metode: tratament chirurgical și tratament ortopedic. Intervenția chirurgicală, în linii generale, se face când e vorba de o diformitate de mai mare de 40 de grade la un copil în proces de creștere (de la 11 ani până la 20 de ani). De asemenea, se fac operații atunci când scolioza este mai mare de 50 de grade la persoanele la care creșterea este deja oprită. Asta este o medie acceptată la nivel internațional.

Și tratamentul ortopedic ce reprezintă?

Trebuie să se practice înotul. Acesta duce în primul rând la modelarea corpului. Acesta capătă mușchi și scolioza este puțin ascunsă, deoarece se formează corset muscular. În al doilea rând mușchii noi formați susțin coloana în poziția corectă. Iar în al treilea rând, copilul înoată și își dezvoltă cutia toracică și volumul plămânilor. Majoritatea pacienților cu scolioză au probleme cu plămânii, pentru că aceștia sunt diformați. Practicând înotul, pacienții își dezvoltă plămânii. De asemenea, destul de răspândite sunt corsetele. Acestea însă nu este un corset obișnuit și nici nu se vinde la farmacie. El trebuie confecționat anume pentru copilul dumneavoastră, după forma corpului lui, iar o dată în câteva luni trebuie schimbat. Aceste corsete sunt foarte scumpe. În Moldova, pe vremuri erau confecționate la uzina de protezare. În acest moment, îmi pare că nu este niciun centru la care puteți apela cu un copil cu scolioză, unde să fie confecționat un corset sau schimbat la fiecare 6 luni. Majoritatea pacienților merg în Romania sau în Germania pentru așa ceva.

Pe lângă înot, ce alte activități mai sunt recomandate pentru tratarea scoliozei?

Înotul este cel mai bun sport pentru așa copii, deoarece când înoată, ei stau în poziție orizontală și coloana face efort. Poate fi practicat oricare alt tip de sport, dar înotul este cel mai bun. Eu, personal, nu cred în masaj, fizioterapie, etc. Sunt indicate doar în cazul în care pacientul are dureri. În Moldova mai există un mit legat de tratamentul prin masaj sau kinetoterapie. Acestea nu le dezvoltă mușchii pacienților.

Aveți în vedere pentru corectarea posturii scoliotice?

Nu doar. Și încă un lucru, dacă copilul dumneavoastră are scolioză, nu trebuie să-l eliberați de la educația fizică. Din contra, el trebuie să fie înscris într-un grup special, dar să meargă la sport. Spun asta, deoarece majoritatea pacienților pe care noi îi vedem cu scolioză, nu sunt dezvoltați. Unii oameni cred că scolioza progresează din cauză că faci efort fizic. De fapt, e invers. În linii generale, pentru scolioza obișnuită, pe care majoritatea pacienților o au, sportul este recomandat. Nu trebuie să excludem copilul din viața activă, și să nu-i dăm voie să meargă la sport. Din contra, trebuie cât mai mult.

Deci, tratamentul ortopedic este mai mult pentru scolioza de gradul unu și doi?

E plus/minus. Nu putem spune că dacă pacientul a venit cu o deformitate de 20 de grade, atunci nu va fi operat niciodată. Pacientul trebuie supravegheat. Atunci când apare ciclul menstrual la fete, în intervalul vârstei de 11-14 ani, e bine ca acestea să facă radiografie o dată la jumate de an. Asta, pentru a vedea dacă progresează rapid sau nu. După 14 ani radiografia se face o dată pe an, însă pacienții trebuie supravegheați.

Ce presupune la modul practic o intervenție chirurgicală în tratamentul scoliozei și care dintre ele sunt accesibile în Moldova?

Corecția chirurgicală, în majoritatea cazurilor, se face cu implantarea șuruburilor în coloana vertebrală și corecția mecanică a coloanei. Metoda clasică este metoda deschisă care permite corecția scoliozei. Este o incizie extrem de mare, 20-24 de șuruburi implantate în coloană. Scolioza este o operație deschisă, cu control vizual al lucrului pe care-l faci.

Sistemul medical din Moldova dispune de cele necesare pentru tratamentul chirurgical al scoliozei?

Tratamentul chirurgical al scoliozei se face în patru centre. Două sunt private și alte două sunt Spitalul de Ortopedie și Traumatologie și Institutul Mamei și Copilului. De exemplu, la Spitalul de Ortopedie și Traumatologie este rând de așteptare pentru pacienții cu scolioză. Sunt cam 60 de pacienți. Pe an, bănuiesc, se fac sub 30 de intervenții. Medpark-ul este gata să opereze în fiecare zi câte un pacient cu scolioză, dar nu sunt pacienți care-și pot permite așa operații. Spitalul de Ortopedie și Traumatologie nu poate opera pacienți în fiecare zi, deoarece n-are atâtea implanturi. Asta e cea mai mare problemă.

Scolioza se tratează definitiv?

Dacă aveți scolioză, atunci e pentru toată viață. Chiar dacă ați suferit o operație de  scolioză, nu înseamnă că a fost ultima intervenție. De obicei, acești pacienți au nevoie de corecție pe tot parcursul vieții. Se rupe un șurub, se formează scolioză mai sus de construcție, apare boala discului adiacent, apar alte probleme și ca de obicei, pacienții trec printr-un șir de operații.

Care e cea mai mică vârstă când e permisă o intervenție chirurgicală?

La scolioză congenitală – de la trei la cinci ani. Nu pot să vă spun foarte exact, însă la vârsta de trei ani se poate deja interveni, în cazul unei forme congenitale, când trebuie de înlăturat o vertebră în plus, cu care a fost născut pacientul. Dacă operăm pacientul de la trei la cinci ani, în viitor avem pur și simplu o coloană aproape normală. Iar pacientul cu scolioză degenerativă poate fi operat și la vârsta de 86 de ani. Scolioza este „Crucea Ortopediei”. De obicei, doctorii specializați în chirurgia coloanei vertebrale, nu vor să opereze pacienți cu scolioză, pentru sunt operații extrem de complicate, riscurile sunt mari, iar pacienții de obicei nu sunt mulțumiți de rezultat. După operație coloana pierde funcția inițială și pacientul spune: „După operație mă simt mult mai drept, dar mai puțin funcțional”. N-am văzut un pacient cu scolioză care să fie mulțumit 100% de ceea ce s-a întâmplat. Nici cu tratament conservator, nici cu tratament chirurgical. Scolioza este așa o boală, care nu poate fi tratată astfel încât pacientul să fie sută la sută mulțumit.

Pacienții care au grade mai mici de scolioză o pot menține la acest nivel toată viața?

Asta e valabil mai mult pentru bărbați. Cei care au gradul întâi sau doi, rămân cu acest nivel toată viața. Foarte rar progresează. La fete însă e mai diferit. Ele trebuie supravegheate în special în primii ani de la apariția ciclului menstrual. De ce? Pentru că în perioada aceasta ele se dezvoltă fizic foarte repede și există riscul să dezvolte și scolioza Dacă scolioza progresează mai mult de 40 de grade, deja trebuie să intervină doctorii.

Poți trăi și cu scolioză de gradul trei fără operație, trebuie însă să pui pe cântar - ce vrei, să fii drept, dar să stai fără să te poți mișca sau mai „încovoiat”, dar 100% funcțional?

Ăsta e dramatismul scoliozei, nu știi ce e mai bine. Eu discut foarte mult cu pacientul înainte de operație. Și-i explic: ce are acum, ce poate avea pe viitor, etc. Asta ca el să fie sigur de decizia pe care o ia. Mulți pacienți îmi spun: „Eu nu pot trăi așa, să stau drept, fără să pot face alte mișcări”.

Până la urmă cum reușiți să convingeți pacienții că au nevoie de o intervenție sau dimpotrivă nu au nevoie, mai ales pe cei care vin cu tot felul de mituri auzite de la prieteni, vecini, rude, etc?

Noi avem un schelet în cabinetul vecin. Și când vine pacientul începem să-i arătăm și să-i explicăm ce probleme are și cum ar trebui să fie. Ne ia și mai mult de o oră să vorbim cu un pacient. Când este vorba despre o intervenție chirurgicală avem nevoie de timp pentru comunicare. Pacientul trebuie să știe riscurile. Nu-l liniștim cu expresia multor doctori din Moldova că „totul va fi bine”. Primul risc este cel anestetic – pacientul poate muri în timpul operației. Mai este riscul chirurgical – să rămâi paralizat sau poate avea o hemoragie, sau o infecție. În Moldova, doctorii pur și simplu nu-s deschiși cu pacienții, deoarece se tem. Eu dacă-i spun toate riscurile, pacientul fuge de la mine și merge la un doctor care-l asigură că totul va fi bine. E o problemă destul de mare. Eu prefer să spun tot, că da, într-adevăr poți rămâne paralizat, atât în Moldova, cât și în Germania, precum și în Statele Unite. Dacă s-a întâmplat ca pacientul să rămână paralizat și eu i-am explicat aceste riscuri, atunci pot să vorbesc cu inima deschisă cu părinții, de exemplu, că da, într-adevăr s-a întâmplat. Dacă aș spune că totul va fi bine și post-operator am un pacient paralizat, atunci....

Ce le spuneți de obicei?

Eu spun la toți pacienții, moarte în timpul operației există, pacienți paralizați există, pacienți care au nevoie de o nouă intervenție peste o zi, există, pacienți cu complicații septice tot există. Cred că beneficiile de la operații întotdeauna trebuie să fie mai mari, decât riscurile. Dacă văd că riscurile sunt mai mari decât avantajele unei operați de scolioză, atunci nu o accept.

Care sunt riscurile intervențiilor?

Să ai un pacient paralizat. În timpul operației sunt introduse șuruburi în coloana vertebrală, iar distanța de la șurub până la măduva spinării este plus/minus 1-3 mm. Iar coloana este deformată și nu știi întotdeauna unde este măduva spinării. Sunt foarte mari riscurile, pot fi dereglări neurologice, în primul rând, dar și apariția unei infecții post-operatorii.

Domnule Ungureanu, ce trebuie existe într-o sală de operație pentru a putea face o intervenție la coloană calitativă, dacă tot insistați sunt operații foarte complicate?

E nevoie obligatoriu de un aparat de Roentgen sau cell - saver. Asta este minimul necesar în sala de operații. Când nu este nici măcar un astfel de dispozitiv, doctorul merge la un risc pur și simplu nepermis. Asta este problema Moldovei. Doctorii nu știu protocoale și operează așa cum vor ei. În toată lumea este scolioză de tip cutare, cutare, și se operează într-un anume mod. În Moldova eu vreau să operez așa, dar alt doctor spune: „eu am altă părere, eu operez altfel”. În toată lumea sunt standarde, dar la noi în țară fiecare operează cum vrea.

Ce contraindicații există pentru pacienții cu scolioză?

Sunt contraindicate pacienților care suferă de alte maladii concomitent, care nu permit efectuarea intervenției sau au unele infecții locale.

Se permite sportul după operație?

Da, trebuie să faci sport, mai ales înot. Eu recomand pacienților înot.

În ce sunt limitați acești pacienți după operație? Pot avea în continuare un mod de viață activ sau va trebui să și-l modereze?

În linii generale, ei nu prea sunt limitați. Pacienții sunt plus/minus reabilitați până la o calitate a vieții bună. Dacă tratamentul chirurgical a fost efectuat corect, atunci pacientul poate practica încet-încet sportul. În mod normal, acești pacienți nu sunt limitați în nimic.  E clar că asta nu înseamnă că poate merge la sala de forță să ridice haltere ca sportivii de performanță. Limite sunt, dar nu foarte dramatice pentru o persoană care duce un mod de viață obișnuit.

La sfârșit, ne oferiți și niște recomandări ca să ținem scolioza sub control?

Scolioza, în mare parte, nu poate fi prevenită. Însă postura scoliotică, acea deformare a coloanei, poate fi tratată prin sport și înot regulat. Odată ce a apărut, pacienții trebuie supravegheați și tratați ortopedic ori chirurgical. Scolioza, dacă a apărut, nu mai putem face nimic cu ea. Trebuie să o supraveghem și să separăm pacienții care au nevoie de tratament ortopedic de pacienții care au nevoie de tratament chirurgical. Noi nu putem stopa scolioza.

Domnule Ungureanu, vă mulțumesc pentru interviu.

Sursa: www.e-sanatate.md