#OameniiMedpark Nina Obreja, asistentă medicală, Omul Medpark cu o empatie incredibilă față de pacienți și cu o forță interioară imensă

Nina Obreja, asistentă medicală, Omul Medpark cu o empatie incredibilă față de pacienți și cu o forță interioară imensă, care o ajută să treacă peste orice obstacol.

„Încă de când eram mică mă gândeam că o să merg la Facultatea de Drept sau Medicină. M-a inspirat și faptul că sora mea mai mare este asistentă medicală. Mama mea spunea că în acest domeniu mereu voi avea de lucru și voi fi privită cu respect și apreciere, de aceea mi-a sugerat să merg la Medicină.

Am venit la Medpark în 2013, de la o instituție de stat, în cadrul căreia am muncit aproape 5 ani. Erau timpuri grele, cu salarii mici și în condiții nu foarte potrivite pentru a face medicină de calitate. Știam că se poate și mult mai bine, tindeam spre ceva mai bun, așadar, m-am orientat către o clinică privată, unde să pot să-mi desfășor activitatea la un alt nivel. Atunci am venit la Medpark, unde am descoperit o nouă lume. Din păcate, după aproximativ un an și jumătate, deoarece aveam un copil mic și din cauza unor situații mai delicate de familie, a trebuit să plec. Am mers să lucrez la un laborator, dar mi-am dat seama că nu mă regăseam în acel loc de muncă, simțeam că nu-mi era locul acolo, că nu mă dezvolt, totul stagna, iar eu sunt un om foarte dinamic, căruia îi plac provocările și lucrurile mai complicate. La scurt timp după concediul de maternitate cu al doilea copil, s-a întâmplat să rămân însărcinată cu al treilea. Când cel mai mic a împlinit vârsta de 2 ani, am decis să revin la muncă. Încă persista în interiorul meu dorul și tânjeam după Medpark, după activitatea de aici și după toate momentele petrecute în sânul familiei Medpark.

Chiar dacă aveam o ofertă de muncă la o altă instituție privată, gândul îmi stătea tot aici și voiam să mă întorc. Nu eram sigură dacă urma să fiu primită din nou, însă mi-am făcut curaj și am revenit în 2019. Eram entuziasmată de tot ce se petrecerea în jur, parcă nimerisem într-o poveste – totul era atât de performant și atât de bine erau puse lucrurile la punct – mi se ofereau condiții excelente pentru activitate. Aici totul este pentru binele pacientului, pentru a i se oferi servicii de înaltă calitate, toate standardele, protocoalele după care se lucrează la Medpark m-au surprins și mi-au plăcut enorm. Între timp m-am dezvoltat foarte mult, atât pe plan profesional, cât și pe plan personal, avem training-uri și suntem instruiți pe diverse teme în permanență. Eu lucrez cu un profil larg de pacienți (neurologici, cardio-chirurgicali, terapeutici etc.) din toate profilurile medicinei, astfel am învățat foarte multe.

Chiar recent am avut parte de un caz memorabil. În luna mai, un pacient vascular a fost adus de la operație. În salon, îi fixam patul, îi explicam cum funcționează butoanele de alarmă și am ridicat plapuma pentru a-i verifica pansamentul. Acolo am descoperit o hemoragie masivă. Pacientul era palid, se simțea rău, îi scădea tensiunea și începea să-și piardă cunoștința. Imediat am anunțat medicul, am luat măsurile de urgență, i-am acordat primul ajutor medical și pacientul a fost dus înapoi în sala de operație. A doua zi, când am intrat în salon, domnul respectiv a înțeles prin ce a trecut, mi-a mulțumit foarte mult, spunându-mi că are o livadă de cireși și că mă așteaptă împreună cu copiii mei să mâncăm cireșe atunci când vor fi coapte. Am făcut schimb de numere de telefon, dar nu am luat în serios propunerea. Mă bucuram doar că descoperisem problema la timp, iar pacientul era bine și se recupera. Mare mi-a fost mirarea când peste ceva timp, fostul pacient m-a anunțat că s-au copt cireșele și că invitația rămâne valabilă. Iată în astfel de momente ai o satisfacție mare, te simți util, îți dai seama că tot ceea ce faci zi de zi, orele dedicate studiilor, protocoalele respectate, dar mai ales grija față de pacienți – toate contează. Și te bucuri că ai putut ajuta cumva.

Copiii mei sunt totul pentru mine. Cel de-al treilea s-a născut prematur, la 27 de săptămâni. Cântărea doar 1,4 kg, iar în primele zile ajunsese la 900 de grame. Era atât de mic, încât încăpea în palmele mele. A fost o perioadă critică, cu 50% șanse de supraviețuire. Apoi au urmat 2 luni lungi în care am stat în spital, copilul fiind în incubator și hrănit prin sondă, până a ajuns la aproape 2 kg. Chiar și după externare au fost nopți lungi, destul de dificile, dar am reuși să trecem cu bine peste asta.

Acum fiica mea cea mai mare, Evelina, are aproape 9 ani, Dragoș, fiul mijlociu – 5 ani, iar cea mai mică, Gabriela – 4 ani. Dar asta nu e tot.
Din păcate, cumnata mea, sora soțului, a pierdut lupta cu un cancer nemilos, iar fetița ei a rămas singură (ea neavând soț). Atunci a trebuit să luăm o decizie referitoare la viitorul acestui copil. Evident, am adoptat fetița, am luat-o la noi și am făcut tot posibilul să se integreze în familia noastră și să se simtă cât mai bine.

Este minunat să avem casa plină. Ne place să petrecem timpul împreună în aer liber, în natură, să organizăm picnicuri cu toată familia noastră mare. Recunosc, cu mulți copii nu este deloc simplu, iar uneori fac față cu greu situației, mai ales când plec în tura de noapte. Am mare noroc că angajatorii au înțeles situația mea delicată și acum fac mai rar ture de noapte.
Copiii mei știu foarte bine care este misiunea mea la spital și au un respect deosebit pentru această muncă. Au devenit atât de înțelegători, încât încearcă să facă liniște atunci când vin obosită și le spun că vreau să mă odihnesc un pic, după care vom ieși la plimbare.

Pentru mine Medpark a fost ca o revelație. M-au impresionat tehnologiile, echipamentul și metodele de lucru. Aici am învățat să am încredere în cunoștințele și abilitățile mele. Nu-mi este rușine să spun că sunt asistentă medicală, care, în viziunea unora, face doar injecții și atât. Sunt bucuroasă și recunoscătoare că am ajuns să fac parte din echipa Medpark, iar Medpark să devină o parte atât de importantă din viața mea.”

#Medpark10ani La mulți ani! #Serios
Fotograf: Alex Iordache