Vă rugăm să activați dispozitivul în
modul portret
Fă o programare

Da, sau ba ? Veșnica dilemă a analgeziei epidurale. Dezmințim miturile și alungăm fricile.

Anestezie şi terapie intensivă
22 iul., 2022

După 9 luni frumoase de sarcină, una dintre cele mai mari preocupări pentru o mămică în devenire este legată de administrarea anesteziei epidurale în timpul nașterii. Sentimentul de frică, necunoștința și informațiile îndoielnice adunate de pe forumuri, fac să crească neîncrederea în procedura medicală. Ca să diluăm un pic din atmosfera precară, venim cu informații credibile care au la bază medicina bazată pe dovezi.

Scurt istoric

Analgezia peridurală este cea mai sigură și eficientă metodă de analgezie în travaliu (naștere). Încă din anul 1901 au fost făcute încercări de analgezie peridurală, iar primul cateter peridural fiind instalat în 1931. Prima peridurală lombară cu administrare continuă de medicament a fost efectuată în 1949. În țările europene, aceasta se utilizează încă din anii 1970 cu o răspandire mai largă începând cu anii ’90 ai secolului trecut. Analgezia peridurală a transformat ambianța în sălile de naștere, aducând serenitate atât moașelor, cât și medicilor obstetricieni-ginecologi, confort viitoarelor mămici și securitate în anestezie.
Analgezia peridurală constă în blocarea transmiterii semnalului dureros, prin administrarea unui produs anestezic în spațiul peridural, prin intermediul unui cateter. Plasarea acestui cateter are loc prin intermediul unui ac special, care este înlăturat imediat după ce cateterul ajunge în spațiul peridural. În final, pentru a preveni mobilizarea/deplasarea cateterului, acesta va fi fixat pe spate cu emplastru (lipici special).

Când este indicată administrarea anesteziei epidurale?

Peridurala poate fi solicitată de către parturientă (femeia aflată în naștere) din momentul confirmării debutului de travaliu, de către medicul obstetrician-ginecolog (cardiotocografie). Astfel, indiferent de dilatarea colului uterin, mămica în devenire are dreptul să solicite analgezia peridurală, atunci când contracțiile îi creiază disconfort. Analgezia peridurală își păstrează avantajele atât la deschidere de 1 cm, cât și la 10 cm (deschidere completă). Încă în anul 2014 s-a efectuat o meta-analiză ( analiză a 9 studii pe un lot de 15 mii de paciente) care a demonstrat că debutul precoce sau tardiv al analgeziei peridurale, nu are nici un efect asupra ratei de efectuare a operației cezariene. Pe lângă dorința pacientei, există și indicații medicale pentru analgezia peridurală, când medicul obstetrician-ginecolog o poate solicita, în prezența anumitor stări patologice (obezitate gr. II-III, stări hipertensive în sarcină, patologii cardiace, etc).
Pe lângă confortul în timpul contracțiilor, analgezia peridurală oferă și câteva avantaje referitor la securitatea mamei: permite evitarea anesteziei generale în caz de urgență (necesitatea efectuării unei operații cezariene de urgență, extracție instrumentale, sau revizie uterină). Astfel, metaforic vorbind, peridurala este un “vaccin’’ contra anesteziei generale, în caz de urgențe obstetricale. Dat fiind faptul că nicio metodă de analgezie alternativă nu are eficiența analgeziei peridurale, acestea ar putea fi propuse doar în caz de prezență a contraindicațiilor pentru peridurală.

Contraindicațiile analgeziei peridurale sunt următoarele :
  • Dereglări de hemostază congenitală, sau achiziționată (trombocitopenie, administrarea anticoagulantelor, etc);
  • Infecții în zona puncției (injecției) sau sepsis;
  • Hemodinamică maternă instabilă (de exemplu, hemoragia);
Efectele adverse ale analgeziei peridurale rezultă din consecințele fiziologice ale acesteia:
  • Hipotensiunea (scăderea tensiunii arteriale)- este o reacție adversă cauzată de dilatarea vaselor sangvine și/sau întreruperea bruscă a durerii. Hipotensiunea este considerată semnificativă clinic, dacă este însoțită de simptome materne (amețeli, greață și/sau scăderea bătăilor cordului fetal). Este posibil să fiți poziționată în decubit lateral stâng, pentru a preveni apariția hipotensiunii, imediat înaintea administrării medicamentului analgezic în spațiul peridural. Hipotensiunea simptomatică, poate fi ușor tratată/corijată prin administrarea preparatelor vasopresoare.
  •  Pruritul (mâncărimi ale pielii) este o reacție adversă care apare ca urmare a administrării preparatelor opioide în spațiul peridural. Medicamentele folosite de noi, sunt liposolubile și pot cauza prurit la nivelul membrelor inferioare, abdomen și torace.
  •  Greața și voma pot apărea în timpul nașterii, chiar și în absența analgeziei peridurale (din cauza nașterii propriu-zise, sau din cauza durerilor în timpul contracțiilor).
  • Retenția de urină- o reacție adversă a analgeziei peridurale, frecvența căreia ar putea fi redusă prin utilizarea concentrațiilor mici de anestezic local. Dacă totuși veți simți dureri insuportabile în regiunea suprapubiană, posibil va fi nevoie de golit vezica urinară prin intermediul unui cateter vezical.
  • Frisonul (tremorul) se poate dezvolta în timpul nașterii, chiar și în absența analgeziei peridurale. Ar putea fi cauzat de dilatarea vaselor sanguine.
  • Durerea de spate apare doar în locul puncției și este cauzată de leziunea țesuturilor moi. Această durere durează câteva zile, iar studiile prospective au demonstrat că nu există nicio corelație între analgezia peridurală și durerea de spate pe termen lung. Prezența herniei de disc nu reprezintă o contraindicație pentru analgezia peridurală și nici nu poate fi o consecință a analgeziei peridurale.

Complicațiile analgeziei peridurale
  • Analgezia neadecvată, eșecul analgeziei peridurale se întâlnește în circa 12% dintre cazuri. Printre factorii de risc, se includ pacientele obeze, pacientele cu probleme anatomice, sau post-chirurgicale în regiunea lombară (de ex. prezența unor plăci metalice), experiența medicului anesteziolog, etc. Managementul analgeziei neadecvate în travaliu, poate include chiar și necesitatea replasării cateterului peridural.
  • Blocul motor. Administrarea anestezicelor locale în concentrații mari, poate cauza bloc motor sau imposibilitatea de a mișca picioarele o anumită perioadă. Blocarea mușchilor abdominali se poate dezvolta din același motiv și se poate solda cu scăderea capacității de împingere. Utilizarea concentrațiilor mici de anestezic local în asociere cu un preparat opioid, ar permite reducerea la minim a dereglării funcției motorii în timpul travaliului, fără consecințe asupra procesului de naștere.
  • Cefaleea post puncție durală apare la perforația accidentală a durei mater (o membrană ce separă spațiul peridural de cel subarahnoidian). Incidența ceafaleei post-puncție durală, este de circa 1,5% și se manifestă prin dureri severe de cap la ridicarea din pat. Cefaleea are o evoluție autolimitantă și durează 7-10 zile în caz că nu este tratată. De obicei, durerile scad în intensitate după administrarea analgezicelor (paracetamol, antiinflamatoare non-steroidiene). În cazuri mai severe, când cefaleea este foarte severă, asociată cu invalidizarea pacientei (incapacitatea de a se ridica din pat din cauza durerilor), se recurge la tamponarea defectului prin administrarea în spațiul peridural al sângelui autolog (sângele pacientei), așa numitul ‘Blood patch’.
Efecte asupra nou-născutului

În absența hipotensiunii materne (scăderii de tensiune), analgezia peridurală nu are nici un efect negativ asupra fătului. Opioizii administrați în spațiul peridural pătrund în circulația sanguină maternă și respectiv ajung și în circulația fetală. Luând în considerație utilizarea concentrațiilor mici de opioizi pentru analgezia peridurală, depresia respiratorie neonatală se dezvoltă foarte rar.

Efectele asupra alăptării

Efectele analgeziei peridurale asupra alăptării sunt controversate și dificil de studiat, dar luând în considerație că se utilizează opioizi în cantitate mică, efectele acestora asupra fătului sunt neglijabile.

Consultația preanestezică

Consultația preanestezică înainte de naștere este indispensabilă, fie că urmați să nașteți natural, fie prin operație cezariană. În Franța, de exemplu, consultația preanestezică înainte de naștere este obligatorie încă din anul 1994. Examenul preanestezic are drept scop fortificarea securității anestezice. Informațiile colectate în timpul consultației preanestezice sunt păstrate în dosarul pacientei și pot fi ușor accesate de către medicul anesteziolog de gardă, dacă este nevoie de intervenția acestuia pe parcursul nașterii. Momentul oportun pentru consultația anesteziologului înainte de naștere este la termenul de 36-37 săptămâni de amenoree, pentru o sarcină fiziologică și 30-32 săptămâni de amenoree pentru o sarcină patologică. Consultația preanestezică durează 15-30 minute și începe cu o serie de întrebări cu privire la antecedentele chirurgicale și eventualele probleme perioperatorii. Nu în ultimul rând, medicul anesteziolog se va interesa de antecendentele dvs medicale și existența unei alergii cunoscute. Este esențial să răspundeți cât mai sincer la toate întrebările, inclusiv administrarea de medicamente, droguri, alcool sau tabac. Medicul anesteziolog vă poate indica anumite investigații de laborator, în caz de necesitate. Ulterior vi se va oferi o informație amplă referitor la metodele de analgezie în travaliu, inclusiv analgezia peridurală sau anestezia pentru cezariană.

Articol semnat de: ALEXANDRU MUSTEAȚĂ medic anestezist-reanimatolog

La Maternitatea Medpark se practică doar analgezia peridurală pentru tratamentul durerilor în timpul nașterii naturale și anestezia spinală pentru operație cezariană programată. Medicii anesteziologi încurajează toate viitoarele mămici să se programeze la un consult preanestezic pentru a elucida toate neclaritățile și pentru a primi detalii referitor la analgezia și anestezia în naștere. Programarea pentru un consult preanestezic, se realizează la numărul de telefon: +373 22 40 00 40. 

 

 

Aplicație mobilă
FREE - In Google Play
Descarcă