#OameniiMedpark Tatiana Mendes, onco-psiholog, omul Medpark care aduce speranță în viața pacienților

Tatiana Mendes, onco-psiholog, omul Medpark care aduce speranță în viața pacienților, chiar și atunci când are de depășit propriile provocări

„Am fost mereu fascinată de psihicul și creierul uman. Dar cum am ajuns la Facultatea de Psihologie, de fapt? Cred cu tărie că soarta și-a jucat cartea aici. Când eram elevă, am participat la dezbateri timp de 6 ani și eram convinsă că voi studia dreptul penal. Însă în ziua când am mers să-mi depun dosarul la Facultatea de Drept am confundat ușile pe holurile universității și am intrat la Facultatea de Psihologie și Limbi Moderne, neavând nici cea mai mică idee că intrasem în biroul greșit. Domnul care mi-a înregistrat actele m-a întrebat curios de ce am ales Facultatea de Psihologie, la care eu, nedumerită, i-am răspuns încrezută că nu am nicio legătură cu psihologia și că am de gând să devin studentă la Drept. Auzind asta, m-a întrebat dacă îmi vreau actele înapoi și, nu știu cum s-a întâmplat, dar, într-o străfulgerare de moment, i-am răspuns: „Nu, lăsați-le aici!” Nu am regretat nicio clipă alegerea făcută. Pur și simplu, nu mă văd în alt rol decât cel de psihoterapeut, care-mi vine ca o mănușă.

După absolvirea facultății îmi doream să plec din țară, deoarece profesia de psiholog nici nu se regăsea pe lista de cariere din Moldova și era în fază experimentală. Plus voiam să descopăr o altă lume, să-mi extind orizontul de cunoștințe, să învăț de la specialiști internaționali, să cunosc alte culturi. Așadar, am candidat și am fost acceptată la un curs de formare în Marketing la un colegiu din Marea Britanie.

Englezii sunt foarte diferiți de noi ca mentalitate, de aceea în primii doi ani mi-a fost greu să mă obișnuiesc. Dar am avut norocul să întâlnesc oameni deschiși și buni – prieteni și colegi care m-au susținut și m-au ajutat să mă acomodez în mediul britanic. Am lucrat în Marketing, Retail și Management la aeroportul Heathrow, unde am întâlnit oameni din toate țările lumii. Această experiență mi-a dezvoltat toleranța, am învățat care sunt limitele fine și ce este acceptabil în anumite culturi – revelații care mi-au extins viziunile și percepțiile, învățându-mă să fiu deschisă și empatică față de semenii mei, indiferent de culoarea pielii, credința sau naționalitatea lor.

Am petrecut 10 ani în Marea Britanie, unde mi-am întâlnit soțul și am adus pe lume un copil – Rafael. După vârsta de un an, am observat la copilul meu anumite simptome care păreau a fi caracteristice autismului. Atunci am revenit acasă, în Moldova, iar această schimbare i-a priit: mult soare, căldură, interacțiuni prietenoase cu alți copii, timp petrecut cu bunica, aer curat și natură – toate au făcut minuni pentru copilul meu, pe care l-am văzut înflorind. În timp ce Rafael făcea un curs de terapie comportamentală ABA, eu am decis să încep studiile de masterat în Moldova pe care l-am absolvit cu succes, concomitent, făcând formare complimentară în psihoterapie Cognitiv-Comportamentală cu certificare din România.

Este dificil să te împaci cu gândul că copilul tău este autist. Este o experiență cutremurătoare pentru un părinte, dar care m-a determinat să găsesc forța de a lucra cu pacienții oncologici. Aflând diagnosticul copilului, noi, părinții copiilor speciali, trecem prin anumite faze de ajustare și acceptare a diagnosticului, de aceea eu îi înțeleg foarte bine pe pacienții mei.

Am observat că mulți părinți aleg să ascundă adevărul despre copiii lor, decât să vorbească deschis. Din cauza neștiinței, oamenii cu prejudecăți apelează la cuvinte dure și nedrepte, care nu fac decât să distrugă moralul familiei. Nu avem dreptul să-i stigmatizăm, să-i tratăm nepoliticos și batjocoritor, chiar dacă îi vedem diferiți de noi. Însă, deoarece în societatea noastră încă mai persistă stigma la capitolul „sănătate mintală”, oamenii fiind slab informați, orice diferență provoacă frică de necunoscut și un comportament defensiv, chiar agresiv uneori. Îi îndemn pe părinții acestor copii deosebiți să uite de frici și de grija celorlalți. Să-și îmbrățișeze călduros copiii și să iasă cu ei în societate, să nu-i izoleze. Să înceteze cu încercările de a-i face „normali”, ci mai degrabă să-i iubească și să le accepte unicitatea, oferindu-le susținere și valorificându-le potențialul existent. Le doresc multă încredere, speranță și putere părinților, să poată înfrunta atitudinea uneori incorectă a societății, căci doar așa vom reuși să oprim stigmatizarea persoanelor cu autism în Republica Moldova.

În activitatea mea de psihoterapeut în oncologie, lucrez mai mult cu tulburări anxioase și depresive. Munca mea înseamnă să fiu alături de pacienți, să le ofer suport. Deoarece am un simț al umorului deosebit, sunt omul care aduce pozitivism acolo unde pofta de viață și râsul sunt indispensabile atât pacienților, cât și medicilor. Mi se spune că sunt un fel de „powerbank” al departamentului de oncologie și-i încarc pe toți cu optimism și voioșie. Este important ca pacienții să-și păstreze dorința de a continua lupta și să aibă încredere în recuperare, iar eu mă dedic în totalitate să le inspir speranțe luminoase în ziua de mâine.

În afara orelor de muncă, după o mare parte a timpului liber pe care o petrec cu Rafael, reușesc să mă ocup și de pasiunile mele. Sunt o cititoare avidă, cu o mare dragoste pentru lectură. Încă de la vârsta de 3 ani, când am învățat să citesc, pot petrece ore întregi într-o librărie alegându-mi cărți. Îmi plac și plimbările lungi, merg aproximativ 13 km zilnic. Este un hobby care mă liniștește, îmi permite să-mi aranjez gândurile și stările, să revin cu armonie interioară acasă sau la muncă. Sunt și membră a Centrului de Cercetări Științifice în Psihologie, unde eu, împreună cu un grup de tineri specialiști ne axăm pe cercetări științifce în psihologie și științe comportamentale în Moldova.

Fac parte din familia Medpark doar de 2 ani, dar mă simt de parcă aș fi aici dintotdeauna. Fiecare succes al meu și al echipei noastre mă motivează să mă dedic și mai mult activității mele și pacienților. Văd clar că reușesc, iar acest fapt îmi este suficient pentru a ști că sunt la locul potrivit. Consider că în această perioadă am crescut și m-am format ca specialist mai mult decât aș fi reușit timp de 10 ani într-o altă instituție. Sunt mândră că am șansa să lucrez alături de oameni extraordinari și profesioniști, care sunt deschiși provocărilor, la fel ca mine.”

#Medpark10ani La mulți ani! #Serios
Fotograf: Alex Iordache