Пожалуйста, включите устройство в
портретном режиме
https://medpark.md/ru
Найти доктора Записаться на прием Сервисы

Anestezia: cum funcționează și de ce să nu-ți fie frică de ea?

Анестезиология и интенсивная терапия
12 янв, 2022

Sala de operație reprezintă în sine un mediu complex, necunoscut, pe alocuri uluitor - lumini strălucitoare ce inundă de peste tot, instrumente ascuțite, echipament complicat. Dincolo de acestea, blocul operator mai înseamnă și o multitudine de costume chirurgicale care se mișcă concomitent în toate direcțiile, vorbind într-o limbă ce pare necunoscută, însă e important să cunoașteți că fiecare membru al echipei se ocupă de munca sa pregătindu-se exact pentru cazul dumneavoastră.

Practica chirurgiei moderne — poate înlătura, reface sau chiar înlocui aproape orice parte a corpului uman, practica anesteziologică și a terapiei intensive — face posibilă realizarea acestor intervenții. Dar însăși procesul anestezic și cel al recuperării intensive a pacientului în perioada de după operație poate fi adesea complicat, depășind uneori rezervele de funcționalitate a organismului.

Ce este anestezia?

Anestezia este procesul prin care medicul anesteziolog-reanimatolog induce temporar și controlat pacientul într-o stare în care acesta nu resimte durerea și poate tolera intervenții chirurgicale, manipulații sau proceduri diagnostice pe care nu le-ar fi suportat în mod obișnuit. Noțiunea de anestezie este adesea asociată eronat cu „adormirea pacientului”. De fapt, sunt mai multe tipuri de anestezie.

Câte tipuri de anestezie există?

De-a lungul timpului au fost cercetate și elaborate mai multe substanțe anestezice cu diferite proprietăți, dând posibilitatea de a modela clinic anestezia generală, regională, locală și combinată etc.

Anestezia generală este procesul prin care pacientul este indus medicamentos într-o stare reversibilă de inconștiență. În timpul anesteziei generale sunt administrate o serie de medicamente intravenoase și inhalatorii: hipnotice — pentru a modela un somn cât mai apropiat de cel fiziologic și a bloca generarea amintirilor, relaxantele musculare — pentru a controla și dirija procesul de respirație artificială, analgezicele — pentru a inhiba durerea.

Anestezia regională este o tehnică de blocare a durerii, care „deconectează” amorțind temporar doar o parte limitată a corpului: doar membrul superior, doar membrul inferior sau de la jumătatea trunchiului în jos etc. Acest lucru poate fi realizat printr-o singură injectare de anestezic local (de ex., blocul de nerv periferic) sau în mod continuu — prin intermediul unui cateter plasat în nemijlocita apropiere a structurilor nervoase (de ex., anestezia/ analgezia epidurală).

În unele cazuri anestezia generală este combinată cu cea regională sau locală, în ideea atingerii unui echilibru optim pentru realizarea operației, cu reducerea consumului de opioizi și a efectelor adverse ale acestora (greața, voma, prurit etc.).

Cum este ales tipul de anestezie?

Alegerea unei anumite tehnici anestezice se realizează individualizat, în dependență de tipul și extinderea procedurii chirurgicale necesare, prezența sau absența maladiilor concomitente și a gradului lor de compensare, medicație cronică etc.

Scopul final al alegerii unui anumit tip de anestezie este perturbarea minimală posibilă a funcționalității organismului, dar în același timp, oferirea condițiilor optime maximale posibile pentru realizarea procedurii chirurgicale sau a investigației, toate astea cu o recuperare cât mai rapidă și confortabilă a pacientului în perioada de după procedură.

Cât de important este consultul preanestezic?

Pentru organismul uman, intervenția chirurgicală în sine reprezintă un stres enorm.

În același timp, anestezicele au și ele un impact asupra fiziologiei. De aceea, preventiv, uneori cu mult înaintea zilei în care este programată intervenția chirurgicală și anestezia, specialistul anesteziolog-reanimatolog va evalua pacientul — starea actuală a sănătății, anestezii și intervenții de care a beneficiat în trecut și parcursul lor, alergii la medicamente, medicație cronică — unele medicamente necesită a fi stopate cu mult înainte de intervenție, altele, din contra, trebuie continuate inclusiv în dimineața procedurii. Examinarea țintită pe sisteme de organe va testa rezerva funcțională a pacientului, în ideea de a ameliora starea sănătății acestuia și a reduce riscurile asociate procedurii. Deopotrivă cu acuratețea tehnicii operatorii, evaluarea preoperatorie reprezintă elementul cheie al evoluției perioadei de după intervenție.

Care sunt riscurile anesteziei?

Riscul anesteziei este dependent de starea sănătății pacientului sau așa numită rezervă fiziologică. De exemplu, dacă pacientul are o afecțiune cardiacă, pulmonară sau renală, etc., riscul asociat cu anestezia este crescut. După consultul preanestezic se va elabora o conduită pentru fiecare caz în parte, deoarece putem modifica prescripția noastră anestezică în funcție de nevoile specifice ale pacientului, cu reducerea riscurilor.

Care sunt potențialele efecte adverse ale fiecărui tip de anestezie?

Cele mai multe acorduri informate pentru anestezie includ o listă de posibile complicații. Riscurile potențiale variază de la caz la caz și depind de extinderea intervenției chirurgicale, rezerva fiziologică și tipul de anestezie. Unele dintre acestea — disconfortul în regiunea gâtului, greața sau voma la trezirea din anestezie — sunt relativ frecvente, dar temporare și fără consecințe; altele — leziunea dinților sau abraziunea corneei sunt extrem de rare, autolimitante și reparabile.

Riscul tromboemboliei arterei pulmonare sau a infarctului de miocard în timpul anesteziei pot fi prevenite prin optimizarea stării generale a pacientului, alte complicații cum este accidentul cerebrovascular intraanestezic nu pot fi prezise cu exactitate, dar se poate reduce probabilitatea acestuia — toate acestea fiind gestionate în cadrul consultului preanestezic.

De asemenea, există întotdeauna riscul situației puțin probabile de răspuns alergic sau neobișnuit la medicamentele anestezice, pe care nu îl putem anticipa, chiar dacă pacientul a mai beneficiat sau nu anterior de anestezie. Iată de ce, vom observa și monitoriza cu atenție pacientul nu doar pe tot parcursul anesteziei, ci și în perioada postoperatorie precoce, iar specialistul anesteziolog-reanimatolog este instruit să recunoască imediat aceste situații și să acționeze prin manevre prompte în timp util.

Anual în țară au loc mii de asistențe anesteziologice pentru diverse tipuri de intervenții chirurgicale. Decesul din cauza anesteziei este un eveniment excepțional de rar. Odată cu apariția noilor molecule de anestezice și dezvoltarea sistemelor de monitorizare multiparametrală, frecvența acestei complicații s-a redus de la 1 caz la 1000 anestezii (anul 1940) până la 1 caz la 200000 anestezii în prezent. De exemplu, riscul unui stop cardiac intraanestezic este de 1,4:10000. Pentru a pune cifra enunțată anterior într-o anumită perspectivă, riscul de deces din cauza unei reacții neașteptate la penicilină (antibiotic) este de 1:80000. Riscul unui accident rutier fatal este de 1:6500. Cu toate acestea, noi zilnic alegem să ieșim din casă deplasându-ne fie cu transportul public, fie cu mașina proprie.

Monitorizarea intraanestezică a pacientului?

Granița dintre somn și veghe este foarte fină, iar pacientul poate migra dintr-o extremă în alta. De aceea, aflându-ne mereu la capul pacientului, insistăm să urmărim și să corijăm o serie de parametri vitali, aliniindu-ne astfel la standardele internaționale de siguranță intraanestezică a pacientului.

De regulă, pacientul nu are decât amintiri sumare despre sala de operație: perioada de până la inducție în anestezie generală și deja momentul când se trezește în patul său — nu resimte durere, nu își amintește nimic, iar temuta intervenție s-a terminat! Aparent se creează impresia că doar a dormit, însă anestezia, generală sau regională, reprezintă în sine un proces mult mai complicat.

În acest răstimp — medicul anesteziolog-reanimatolog are grijă ca cele mai complexe sisteme de organe să funcționeze — inimă sa bată în ritm optim, plămânii să asigure schimbul de gaze încărcând eficient sângele cu oxigen, rinichii să elimine multitudinea de produși rezultați în urma metabolismului, să mențină o circulație bună a sângelui, în special la nivelul creierului, a inimii, a rinichilor; să monitorizeze și să reajusteze (uneori din 10 în 10 secunde !) individualizat concentrațiile preparatelor medicamentoase care circulă în sângele pacientului. Și lista poate continua…

 

 

 

Autor: Dr. Natalia Belîi, medic anestezist-reanimatolog, Doctor în științe medicale,
asistent universitar la Catedra de Anestezie și Terapie Intensivă, USMF

 

 

 

 

Bibliografie:

1. Barash P.G, Cahalan M. K., Cullen B.F. Clinical Anesthesia, 8 ed. Wolters Kluwer. 2017. pp. 91, 204, 486, 564, 585.
2. Belîi N., Șandru S. Anestezia generală și copilul dumneavoastă. În: „Căi aeriene dificile la pacientul pediatric”. Sirius. Chișinău. 2021. pp. 126-132.
3. Levine A.I., Govindaraj S., DeMaria S. Anesthesiology and otolaryngology. Springer. 2013. pp. 333-364.